Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2017

Patricia Lidia: „Mulți nu înțeleg că, de fapt, cititul nu e hobby, ci stil de viață.”

Când îți faci timp, îți place să stai de vorbă cu oameni de la care ai ce învăța, de la care nu ai cum să consumi non-informație și care, poate, te vor motiva pe tine și pe ceilalți. Patricia Lidia, pe care cred că o știți din multe locuri, despre care veți afla în cele ce urmează, este un astfel de om luat la întrebări despre tot ce face pentru ea, pentru comunitate și pentru oameni în general.
Muncă, Asociația Bastionul ArtLitTim, cluburile de lectură de la Penitenciarul Timișoara, scris, citit mult, copil mic, Asociația Ador Copiii. Când și cum poți să le faci pe toate? Ai cumva un planner zilnic pe care-l respecți cu sfințenie sau cum funcționezi? Vai, cât îmi place să mă laud despre cât de organizată sunt! :) măcar e adevărat și se observă din câte activități MĂ LAUD că fac! Îmi place să cred despre mine că sunt o persoană pragmatică, organizată. Mă folosesc din plin de resursele tehnologiei moderne ca să reușesc să fac în 10 ore cât alții în 24. Nu sunt eu cea mai bună și harnică …

Adolescenții și monștrii din Verity: o carte în care nu te simți în siguranță

Am citit pe nerăsuflate frumoasa carte Acest cântec neîmblânzit, prima parte a duologiei Monștrii din Verity, a cărei continuare apare tot în 2017 la editura Herg Benet. Ca idee generală, e relativ asemănătoare cu Anomalii: aparențele pot induce în eroare, ba pare chiar că asta e treaba lor, împărțirea lumii în buni și răi este cea mai mare eroare pe care o poți face și până și monștrii au inimă, spre deosebire de unii oameni. Și cel mai important: iubirea nu ține niciodată cont de granițele impuse de ceilalți. Adesea, nici de cele autoimpuse.
Verity este fostul mare oraș, acum divizat, în care se întâmplă acțiunea. Aici trăiesc trei tipuri de monștri: Corsai, Malchai și Sunai, fiecare tip de monstru ia naștere în urma unui act de violență de un anume grad de gravitate. Adolescenții sunt comparați cu monștrii, iar asta mi-a plăcut teribil, pentru că atât unii, cât și ceilalți, „gândeau și acționau în grup”.
În cartea asta, monștrii își doresc să fie oameni și oamenii ajung mai rău decât…

„Anomalii” sau ce se întâmplă când lumea pe care o știm e înlocuită malefic

Îmi plac distopiile. Îmi plac posibilitățile post-apocaliptice. Îmi place să-mi imaginez worst case scenario pentru că eu cred că, mai devreme sau mai târziu, tot ajungem acolo. Chiar acolo, la varianta cea mai rea dintre toate cele posibile.
Nu vreau să amintesc acum de convingerile mele paranoide, nu vreau să mă leg de coaliții, de prevestirile din Povestea Slujitoarei, de exemplu, sau de cele din Oryx și Crake sau din O mie nouă sute optzeci și patru sau din atâtea altele, care-n ultimii ani parcă se materializează în fața ochilor noștri cu o rapiditate mai mare decât cea cu care ai spune: „ce naiba s-a întâmplat cu drepturile omului?”.
Anomalii, apărută în 2017 la Herg Benet, e despre speranțele și așteptările oamenilor, mai ales cele ale adolescenților, toate acestea versus realitatea în fața căreia se trezesc, de cele mai multe ori siderați, îngroziți să afle că sunt altfel decât credeau. În acest caz, într-o lume post-dezastru, supraviețuirea înseamnă supunere și acceptarea orbea…

Sindromul Stockholm, iubire și un strop de moarte

Dacă ți-a plăcut Gone Girl, o să-ți placă și Fata cea bună! Așa mi s-a spus, așa spun și eu mai departe acum, când m-am convins că așa e. Fata cea bună a apărut în 2017 la editura Herg Benet, în colecția Passport, și e atât de faină încât sunt convinsă că va fi bestseller anul acesta.

Adolescența fără prieteni și găurile negre ale singurătății

Inima mea și alte găuri negre sau cum Aysel, o adolescentă, își plănuiește sinuciderea. Suferă de depresie și, mai ales, suferă pentru că ceilalți nu-i înțeleg depresia. Își pune singură pe umeri o vină care nu-i aparține, dar crede că e misiunea ei să scape lumea de cine crede ea că este.

Îndurabila viață de dincolo și dincoace de granițele personale

Îndurabile a apărut în 2017 la editura Herg Benet, în colecția Radical din 5, și are 160 de pagini de proze foarte scurte, dar dense, care nu au un context larg și nici nu au nevoie, căci sunt exact fragmentele necesare pentru a intui și povestea nespusă, trecutul și viitorul personajului înțepenit în acum.

Iz diavolesc și accente sisifice: „Omar și diavolii”

Omar și diavolii a ajuns la mine aproape miraculos, după ce m-am frământat de supărare o zi întreagă că n-am putut ajunge la lansarea cărții de la librăria Humanitas din Brașov. Citisem câteva fragmente din carte în promovarea pe care Tiuk o făcea lansării, pe Facebook, așa că exista certitudinea că avea să-mi placă și cartea.

Bătrînul care citea romane de dragoste - Luis Sepúlveda

Mi-a rămas în cap titlul cărții de pe vremea când eram librar și a fost un interval de aproximativ două săptămâni în care, la fiecare 2-3 oameni intrați în librărie, unul întreba chiar de Bătrînul care citea romane de dragoste. Mi-a rămas în minte, m-a intrigat o vreme pentru că nu puteam să mă hotărăsc ce părere să am despre titlul ușor telenovelistic, mai ales că nu citisem cartea. Probabil ultimul om din seria celor cu întrebarea legată de cartea asta a zis, îndreptându-se spre ieșire: „Păcat că n-o aveți! E superbă! Ați citit-o?”, fără să mai adauge că mi-o recomandă, așa cum fac mulți alții cu o superioritate enervantă pe care ai vrea să le-o înfigi acolo de unde a ieșit.

Jackie, drumul spre Kennedy și Onassis

Cartea Jacqueline Bouvier Kennedy Onassis: povestea nespusă, scrisă de Barbara Leaming, cunoscută autoare de biografii ale unor personalități colosale (Churchill, Marylin Monroe, Orson Welles)  a apărut la editura Corint, în colecția de Istorie, în 2014. Mi-a atras atenția și am vrut să o citesc dintr-un motiv simplu: nu știam nimic despre ea și nu o asociam cu altceva decât cu outfit-urile extrem de fancyși care sunt, acum, definitorii pentru un stil à la Jackie Kennedy.

Oana Valeria Radu: „Mă motivează gândul la următoarea vacanță!”

Pe Oana Valeria Radu - sau Miss Valery - o știm de pe Serial Readers, acolo unde scrie de 8 ani, atunci când Valeria și Andreea Ban au decis să inițieze un club al cititorilor în serie. 
Vedeți mai jos de ce interviul cu ea mi s-a părut o idee excelentă! 


Che: de la aventurierul idealist până la luptătorul de gherilă

Jurnalul pe motocicletã trebuie să te incite la o lectură extrem de captivantă, pentru că aici eu l-am descoperit pe tânărul Ernesto, nu revoluţionarul Guevara.

Îi spusesem unui prieten de faptul că m-am apucat de acest jurnal, iar reacţia lui m-a făcut să devin analitică şi apoi să mă întreb ce anume citesc de fapt.
,,Anna, nu ştiam că te-ai apucat de politică’’, mi-a zis.
Nu am ştiut ce să-i răspund, o lecturare a câtorva pagini ne-ar fi adus numai nişte răspunsuri puerile.
Tot ce ştiam eu despre Che Guevara era că a contribuit la instaurarea regimului comunist în Cuba, a devenit un luptător de gherilă cu un apetit grozav pentru tortură (de aici şi faptul că Fidel Castro i‑a acordat gradul de „Comandante”) şi că a fost adevăratul simbol al mişcării revoluţionare din Cuba şi Bolivia anilor '60. În sfârşit, era revoluţionarul acela cu bereta şi cu steaua lui; o imagine clasică deja, având în vedere că o vezi imprimată pe tricourile purtate de majoritatea puştanilor.
Încă de la pri…

Nu mă subestima, hani. O să mă știi de undeva!

O știți și voi pe Petronela Rotar, da? O știți de la TV, ați citit-o pe acestblogdenervi , dar o știți de (alt)undeva? Pentru că eu o știu din câteva locuri în care cartea O să mă știi de undeva m-a dus sau m-a readus. 
Vreau să scriu cât pot de bine despre ea pentru că mi-a vorbit nespus de frumos, clar și răspicat, uneori dur, alteori cu un glas de mamă care-ți dă părul după ureche.

„Femei” de Charles Bukowski: Fifty Shades Better

Pe Charles Bukowski îl știm toate. Îl știm pentru că e bărbatul acela de care vrem să ne ferim sau să ne apropiem pentru sinceritatea debordantă!

Cum se scrie despre oroare?

Mă uit la ceașca de cafea care se răcește lângă mine, apoi la carte, apoi iar la cafea și-mi dau seama că eu nu știu să scriu despre cartea asta așa cum merită. Oare în Coreea de Nord se bea cafea sau ceai dimineața? Oare au, oare n-au? Ce știu eu despre Coreea de Nord? Ce știu eu despre ce a fost la noi înainte de '89?

Cartea din care demonii îți rânjesc cu sadism

Nu sunt o fire sportivă, mă mișc din inerție, nu mă pricep la sporturi, nu urmăresc competiții, sunt un melc absolut care se simte bine doar în propria cochilie suspendată-n afara timpului și spațiului și a civilizației. De asta m-a mirat și pe mine că am vrut neapărat cartea lui Tibi Ușeriu, imediat ce am aflat de ea, adică dinainte să apară efectiv în librării! Despre autor n-am ce să vă spun nou, toate ziarele și televiziunile au spus despre el tot ce au știut și n-au știut. Doar că e posibil să descoperiți un alt om decât cel prezentat de alții dacă-i citiți cartea.

„Spaţiul dintre nori”: să-l vezi de oriunde şi să te bucuri că e al tău

Desirée Halaseh s-a născut la Iaşi, în 1985. A călătorit în India, Togo, Iordania, Indonezia, Thailanda, Turcia, China, Hong Kong şi Cuba. Este colaborator National Geographic Traveler şi călător. Dacă vreţi, este o Alexandra David-Neel, dar mult mai umană şi plină de candoare.
Cum am putea să căpătăm mai multe perspective asupra vieţii, devenind astfel mai optimişti? Cum am putea să ne formăm o imagine clară asupra propriei persoane dacă nu simţim nevoia frecventă de a interacţiona cu cei din jurul nostru? Primul pas este să abandonăm mediul steril pe care ni-l oferă spaţiul corporatist şi să ne luăm un rucsac.

Cartea care m-a făcut să mă întreb dacă o merit

Laureat alPremiului Nobelpentru literatură în 1998, ateu convins și autor tradus în nu mai puțin de 25 de limbi, portughezulJose Saramago vine cu stilul său narativ, cu blocuri compacte de text,  fără schimb de replici, fără divagaţii, dar cu simboluri, să ne lase o altă idee asupra  lumii. 



M-am cam îndrăgostit de Max Blecher...

Am citit Întâmplări în irealitatea imediată; Inimi cicatrizate și cred că m-am cam îndrăgostit puțin de Max Blecher tocmai din cauza acestor două bijuterii strânse într-o singură carte de cei de la editura Corint. Da, probabil rămăsesem singurul român care nu citise cartea asta, dar pentru fiecare carte există un anume moment, cred eu, iar momentul lui Blecher a fost aici și acum.

Teroarea la care suntem cu toții părtași - „ISIS, negustorii de oameni”

Colecția de istorie a celor de la Corint este o comoară, dar și o necesitate deopotrivă. Nu știu alții cum sunt, dar eu am învățat istorie în școală pentru că refuzam să accept că altfel aș da examen de capacitate și de bacalaureat la geografie. Așa că, dacă sunt și alții care au trecut prin lecțiile de istorie ca gâsca prin... orice trece ea, recomand cărțile din colecția asta tocmai pentru că sunt atât de „pentru toată lumea”, fără prețiozitatea aia și falsa erudiție a profilor din liceu care erau mai preocupați să-și aranjeze stilish mustața în timpul orei și să-ți demonstreze că-s mai deștepți decât tine decât să te ajute să pricepi contextul istoric al lumii-n care trăiești.

„Tunelul”, confesiunea lucidă a celui care a epuizat inventarul răului

,,În Tunelul, Sabato surprinde intensitatea pasiunilor eşuate în zone obscure,  în care dragostea nu promite serenitate,  ci pericol.’’ Los Angeles Times Book Review


Evadarea din comunism și scurtele fericiri - „Piazza Bucarest”, Jens Christian Grøndahl

Am comandat de la Libris cartea Piazza Bucarest pentru că are o copertă so-so-so attractive și avea un preț mic-mic, atât de mic încât practic n-ai scuză să n-o citești. Iar Polirom este, cum știm, maestru. Curiozitatea a învins, am primit cartea, am început să o citesc imediat și am terminat-o ziua următoare. Și pe scurt: e o carte excepțională.

Film: Al 5-lea val

Al 5-lea val (The 5th Wave) este un film făcut în 2016 și regizat de J Blakeson, de văzut pe HBO GO, inspirat de cartea cu același nume, scrisă de Rick Yancey și apărută la editura Art în două volume tot în anul 2016. Cartea se adresează mai ales adolescenților și e cam la fel și cu filmul, dar de vreme ce e vorba de Apocalipsă și evenimente post-apocaliptice, eu le recomand tuturor. Trebuie menționat că nu am citit cartea, dar filmul m-a făcut să sper că ar trebui să fie mai bună decât filmul; cam ca întotdeauna, nu-i așa?

Cel mai bun lucru care i se poate întâmpla cărții „Pecetea morții”

Nu pot să spun că n-am încercat sau că n-am vrut să-mi placă Pecetea morții, cartea scrisă de Veronica Roth - pe care o știm cu toții de când cu divergenții. Dar nu a fost să fie ceva serios între mine și cartea asta, cu toate că m-am implicat. Dar măcar așa pot să vă spun câteva dintre motivele pentru care nu mi-a plăcut, dar și câteva pentru care i-am dat totuși două stele pe Goodreads. Însă, la fel ca-ntotdeauna, abia aștept să mă contraziceți, dacă ați citit cartea și vi s-a părut altfel!

Ce îți recomand în martie de la Herg Benet

Niciodată nu se zbat mai mult editurile să ofere reduceri peste reduceri ca-n luna martie, atunci când fiecare se întrece pe sine în oferte la care chiar nu poți rezista. Probabil că ne știu pe noi, femeile, drept ființe care nu se abțin de la ceea ce-și doresc. Așa că în luna mărțișorului beneficiem de reduceri de 45% la cărțile scrise de femei pe care le comandăm de pe site-ul editurii în intervalul 1-8 martie.

Ce îți recomand în martie de la Corint

La fel ca majoritatea editurilor, și Corint are promoții special gândite pentru cititoarele înfocate. Și pentru partenerii lor, care au de unde alege variante de cadouri pentru doamne cu costuri mici, dar cu impact mare, garantez eu. Ca să nu dați greș, vă recomand 5 cărți pe care le puteți lua luna aceasta de la Corint cu o reducere de 50%. Practic, în loc să-ți iei obișnuitele 5 cărți pe care le doreai, adaugi și cele 5 recomandări ale mele, așa că iei 10, dacă tot ai făcut economie. Sau cel puțin așa funcționează matematica mea... și probabil a multor cititori.

Suntem imbecili și asta ne va aduce sfârșitul, ca-n „Oryx și Crake”

Am cumpărat Oryx și Crake dintr-o librărie frumoasă în care intru rar, pentru că nu-mi prea iese-n drumurile obișnuite. Am ales-o fără să știu nimic despre ea, dar sunt dornică să citesc cam tot ce-mi pică în mână de la Margaret Atwood, așa că aveam indicii despre povestea la care să mă aștept, mai ales că nu demult am terminat de citit Povestea slujitoarei - despre care am scris aici.

„Viaţa Elfilor” - ca tu să îmbrăţişezi copilul din tine

Pe Muriel Barbery o cunoaştem de la Eleganţa Ariciului, un roman tandru, o grozavă fabulă filozofică. Dacă acolo scrierea era plină de realism, aici ne vom abona la o lume ireală care se împleteşte cu coordonatele temporale ale oamenilor. Scrierea este la persoana a treia, vom întâlni metafore şi multe simboluri, limbajul este accesibil. 


„În noapte”, puzzle-ul care anulează diferențele și secretele

Rezonez mult cu ce și cum scrie Murakami, așa că am mai scris despre: Pădurea norvegiană - aici, La sud de graniță, la vest de soare - aici și După cutremur - aici. Și am o slăbiciune pentru cărțile autorului care au apărut în colecția Top 10+ de la Polirom.
Așa cum bine spune și descrierea cărții În noapte, dincolo de orice altceva este vorba despre un puzzle. De personaje și de întâmplări, dacă mă întrebați pe mine. Un puzzle în care destinele n-au nici măcar un indiciu legat de povestea de ansamblu, fiecare personaj fiind nevoit să se mulțumească cu bucățelele pe care le primește rareori.

Rebeli nefericiți ce vor să schimbe lumea - „După cutremur”, Haruki Murakami

Sunt la a patra carte scrisă de Haruki Murakami pe care o citesc și Geezus, l-aș lua acasă și pe omul ăsta! Am scris despre Pădurea norvegianăaici, despre La sud de graniță, la vest de soareaici, iar despre În noapte plănuiesc să scriu curând. Cea de a patra carte citită este După cutremur, despre care încerc să vă vorbesc azi calm și așezat, nu cu entuziasm vecin cu isteria, așa cum îmi vine. Obsesia a început în urmă cu doar vreo două luni.
După cutremur a apărut în anul 2000, iar la noi a apărut la editura Polirom, în 2006, apoi și în colecția Top 10+, tot de la Polirom, în 2014.

Să mănânci sex pe pâine sau să consumi otravă diluată - „J. Ființa sexuală”, Kenzaburō Ōe

Laureat al Premiului Nobel pentru literatură, Kenzaburō Ōe este unul dintre marii scriitori ale cărui personaje sunt mult mai complexe decât par (în această carte, artiştii ducând o viaţă mult mai excentrică decât actul creator). Ei vor fi aici numai ca să ne facă cunoştinţă cu J, un tânăr bisexual de 29 ani, incapabil să se armonizeze cu lumea din jur.
J. Fiinţa sexuală te face să te aştepţi la una din cele două: să mănânci sex pe pâine sau să o consumi ca pe o otravă diluată. Personajele puternice, care împrumută din moravurile caracterelor lui Palahniuk, sunt descrise grotesc şi se lasă nimicite ca tu să renunţi la prejudecăţi.





Vâscozitatea granițelor dintre irealități - „Fata de la Nord de ziuă”, Alexandru Voicescu

Fata de la Nord de ziuă este al doilea roman publicat de Alexandru Voicescu, cel care este și deținătorul editurii Herg Benet, la care au apărut ambele sale cărți. Malad în 2015, despre care am scris aici. Și Fata de la Nord de ziuă, apărută în 2016.

Oniricul din viață și intangibilul din „Abisa” lui Iulian Tănase

Abisae prima carte care m-a întristat și m-a făcut să mă bucur că sunt tristă. 
În 2016 a apărut a doua ediție a acestei cărți, la editura Herg Benet, după ce prima apăruse în 2007, la editura Locul Tare.

Invazia psihică ce nu se oprește la prima țigară aprinsă - „Omul duplicat”, José Saramago

Omul duplicat, cartea portughezului José Saramago, caută să îşi impună originalitatea. Este o carte aparent ostilă pe care ajungi să o consumi cu aviditate şi care te face să rămâi perplex. Are dimensiunile unei invazii psihice căreia nu i te poţi opune; un thriller care nu se opreşte nici la prima ţigară aprinsă după ce ai citit-o.