Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2016

Cartea pe care o rescrii singur pe măsură ce o citești - Karim Rashid, „Design Your Self”

Nu am citit niciodată cărți de dezvoltare personală, n-am vrut să-mi promită cineva că va fi minunat totul dacă accept că e bine când e bine și rău când nu-i bine, n-am vrut să trăiesc iluzia și dezamăgirea că nu îmi e nimeni de folos pentru problemele mele și că totul pică, la urma urmei, tot pe umerii mei. Am slăbit singurică, doar folosind constant întrebarea-cheie „chiar am nevoie de asta sau sunt doar plictisită și vreau să ronțăi?”, mai sar câte un episod de depresie pentru că-mi comunic, tot singurică, niște lucruri pentru care am nevoie de reamintire - toate acestea pentru că n-am suficientă încredere că poate un necunoscut (priceput, nu neg) să pretindă că mă cunoaște mai bine și că-mi poate face un hocus-pocus eficient.

Mărturisirea ca formă de izbăvire și acceptare - Yukio Mishima, „Confesiunile unei măști”

Chiar înainte de a mă apuca să citesc Confesiunile unei măști, vorbeam cu Anna, colega mea, despre faptul că până acum niciuna dintre noi nu a citit vreo carte din colecția Raftul Denisei despre care să poată spune că nu i-a plăcut în vreun fel, iar cartea lui Yukio Mishima mi-a întărit convingerea că raftul pe care îl are Denisa Comănescu la Humanitas Fiction este numai bun pentru pofta de citit care nu se potolește cu una, cu două... cărți.

Experimentul „Fluturi”

Mă știți, sunt librar. Citiți regulat Jurnalul de librar de pe Serial Readers, acolo unde mai scriu și câte o recenzie atunci când nu povestesc despre detaliile vieții dintr-o librărie. Ei, tocmai locul de muncă m-a făcut să încep să citesc o carte care era pe primul loc pe lista cu „niciodată” - da, funcționez și pe bază de prejudecăți uneori - și anume Fluturi de Irina Binder. Pentru că toată lumea se isterizează cumplit pentru apariția celui de-al treilea volum, iar eu am răspuns de câte 200 de ori pe zi în ultima săptămână la întrebarea „aveți Fluturi?”.