Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2016

„Johnny Depp, omul din spatele măștilor” - Thomas Fuchs

Peste primii ani de viață se trece foarte rapid, nu știm ce i-a format personalitatea, nu avem exclusivitate la nimic. 
De altfel, totul este tratat cu superficialitate, iar explicația pentru asta am găsit-o abia la final, când Thomas Fuchs, autorul, admite că a vrut să stea de vorbă cu Johnny Depp în persoană sau cu cineva apropiat lui, dar că nimeni nu l-a luat în serios. 
Așa că, deduce cititorul, cartea e compusă din deducțiile lui Fuchs, iar asta înseamnă, cred eu, că orice muritor nițel mai pasionat de viața lui Johnny Depp putea să afle aceste lucruri din ziare sau online. A fost căsătorit de câteva ori și are doi copii cu Vanessa Paradis, femeia cu care nu a fost niciodată căsătorit. Multă vreme a fost un rocker ratat a cărui variantă B a constituit-o actoria.

„Sîntem datori locurilor în care scriem” - Mihail Vakulovski, „Vreau să cînt și chiar cînt”

Am vrut să mă apuc de scris despre Vreau să cînt și chiar cînt, am zis să-mi pregătesc notițele și să mă apuc de lucru, numai că mi-am dat seama că, așa cum mi se întâmplă uneori, am parcurs cartea de la un capăt la celălalt fără a-mi nota fie și un singur lucru, un cuvânt măcar. Așa că mă simt de parcă ar fi nevoie să improvizez, dar asta nu-i rău deloc, pentru că improvizația e sinceritate și naturalețe.
Vreau să cînt și chiar cînt a apărut în 2015 la CDPL (casa de pariuri literare) și are pe copertă portretul autorului, realizat de pictorul Ștefan Doru Moscu după o fotografie cu Mihail Vakulovski. 

Necesitatea morții ca unică soluție și învățarea prematură a urii - Pascal Bruckner, „Fiul cel bun”

Era să scriu despre cartea asta într-un mod atât de personal că, dacă aș fi făcut asta, probabil aș fi rescris Fiul cel bun; ar fi coincis, totuși, atât de multe, încât n-are rost să vă spun altceva decât (relativ obiectiv) ce și cum se întâmplă în această carte de Pascal Bruckner, apărută la editura Trei în 2014.

Regulile iubirii și statutul soției în dualitatea femeie-mamă - Dan Coman, „Căsnicie”

Cartea asta a apărut la Polirom în colecția Ego. Proza în 2015, iar în 2016 a apărut și într-un format mai mic, în colecția Top 10+. A fost, de la început, un mare succes - sper să se fi reflectat asta și în vânzări (probabil da, de vreme ce stocul primei variante e epuizat), pentru că mie mi s-a părut că toată lumea a citit-o anul trecut.
Căsnicie se citește ușor și are niște dedesubturi psihologice foarte interesante. 

Sadismul adolescentin la apogeu și cinica sfidare a maturizării - Françoise Sagan, „Bonjour tristesse”

Bonjour tristesse a apărut în 2015 la editura Polirom, în colecția Biblioteca Polirom Esențial, fiind tradusă din limba franceză de Ana Antonescu. Alături de Vă place Brahms? constituie esențialul muncii literare depuse de autoare, Françoise Sagan (pseudonimul ales de către Françoise Quoirez) în primii ei ani de creație, atunci când era foarte tânără, dar nu mai puțin talentată.
Primul roman a apărut când ea avea 18 ani, iar cel de-al doilea menționat aici a apărut când avea 23 de ani; între acestea două a mai publicat alte două romane, în 1956 și 1957, dovedindu-se extrem de activă (și) din acest punct de vedere.