IRREFUTABILIS

Am citit pe nerăsuflate frumoasa carte  Acest cântec neîmblânzit , prima parte a duologiei Monștrii din Verity , a cărei continuare apare tot în 2017 la editura Herg Benet. Ca idee generală, e relativ asemănătoare cu Anomalii : aparențele pot induce în eroare, ba pare chiar că asta e treaba lor, împărțirea lumii în buni și răi este cea mai mare eroare pe care o poți face și până și monștrii au inimă, spre deosebire de unii oameni. Și cel mai important: iubirea nu ține niciodată cont de granițele impuse de ceilalți. Adesea, nici de cele autoimpuse. Verity este fostul mare oraș, acum divizat, în care se întâmplă acțiunea. Aici trăiesc trei tipuri de monștri: Corsai, Malchai și Sunai, fiecare tip de monstru ia naștere în urma unui act de violență de un anume grad de gravitate. Adolescenții sunt comparați cu monștrii, iar asta mi-a plăcut teribil, pentru că atât unii, cât și ceilalți, „gândeau și acționau în grup”. În cartea asta, monștrii își doresc să fie oameni și oamen...

Îmi plac distopiile. Îmi plac posibilitățile post-apocaliptice. Îmi place să-mi imaginez worst case scenario pentru că eu cred că, mai devreme sau mai târziu, tot ajungem acolo. Chiar acolo, la varianta cea mai rea dintre toate cele posibile. Nu vreau să amintesc acum de convingerile mele paranoide, nu vreau să mă leg de coaliții, de prevestirile din Povestea Slujitoarei , de exemplu, sau de cele din Oryx și Crake sau din O mie nouă sute optzeci și patru sau din atâtea altele, care-n ultimii ani parcă se materializează în fața ochilor noștri cu o rapiditate mai mare decât cea cu care ai spune: „ce naiba s-a întâmplat cu drepturile omului?”. Anomalii , apărută în 2017 la Herg Benet, e despre speranțele și așteptările oamenilor, mai ales cele ale adolescenților, toate acestea versus realitatea în fața căreia se trezesc, de cele mai multe ori siderați, îngroziți să afle că sunt altfel decât credeau. În acest caz, într-o lume post-dezastru, supraviețuirea înseamnă supunere și...

Dacă ți-a plăcut Gone Girl , o să-ți placă și Fata cea bună ! Așa mi s-a spus, așa spun și eu mai departe acum, când m-am convins că așa e. Fata cea bună a apărut în 2017 la editura Herg Benet, în colecția Passport, și e atât de faină încât sunt convinsă că va fi bestseller anul acesta.

Inima mea și alte găuri negre sau cum Aysel, o adolescentă, își plănuiește sinuciderea. Suferă de depresie și, mai ales, suferă pentru că ceilalți nu-i înțeleg depresia. Își pune singură pe umeri o vină care nu-i aparține, dar crede că e misiunea ei să scape lumea de cine crede ea că este.

Îndurabile a apărut în 2017 la editura Herg Benet, în colecția Radical din 5, și are 160 de pagini de proze foarte scurte, dar dense, care nu au un context larg și nici nu au nevoie, căci sunt exact fragmentele necesare pentru a intui și povestea nespusă, trecutul și viitorul personajului înțepenit în acum .

Omar și diavolii a ajuns la mine aproape miraculos, după ce m-am frământat de supărare o zi întreagă că n-am putut ajunge la lansarea cărții de la librăria Humanitas din Brașov. Citisem câteva fragmente din carte în promovarea pe care Tiuk o făcea lansării, pe Facebook, așa că exista certitudinea că avea să-mi placă și cartea.

Mi-a rămas în cap titlul cărții de pe vremea când eram librar și a fost un interval de aproximativ două săptămâni în care, la fiecare 2-3 oameni intrați în librărie, unul întreba chiar de Bătrînul care citea romane de dragoste . Mi-a rămas în minte, m-a intrigat o vreme pentru că nu puteam să mă hotărăsc ce părere să am despre titlul ușor telenovelistic, mai ales că nu citisem cartea. Probabil ultimul om din seria celor cu întrebarea legată de cartea asta a zis, îndreptându-se spre ieșire: „Păcat că n-o aveți! E superbă! Ați citit-o?”, fără să mai adauge că mi-o recomandă, așa cum fac mulți alții cu o superioritate enervantă pe care ai vrea să le-o înfigi acolo de unde a ieșit.

Cartea Jacqueline Bouvier Kennedy Onassis: povestea nespusă , scrisă de Barbara Leaming, cunoscută autoare de biografii ale unor personalități colosale (Churchill, Marylin Monroe, Orson Welles)  a apărut la editura Corint, în colecția de Istorie, în 2014. Mi-a atras atenția și am vrut să o citesc dintr-un motiv simplu: nu știam nimic despre ea și nu o asociam cu altceva decât cu outfit -urile extrem de fancy și care sunt, acum, definitorii pentru un  stil  à la Jackie Kennedy.

Jurnalul pe motocicletã trebuie să te incite la o lectură extrem de captivantă, pentru că aici eu l-am descoperit pe tânărul Ernesto, nu revoluţionarul Guevara. Îi spusesem unui prieten de faptul că m-am apucat de acest jurnal, iar reacţia lui m-a făcut să devin analitică şi apoi să mă întreb ce anume citesc de fapt. ,,Anna, nu ştiam că te-ai apucat de politică’’, mi-a zis. Nu am ştiut ce să-i răspund, o lecturare a câtorva pagini ne-ar fi adus numai nişte răspunsuri puerile. Tot ce ştiam eu despre Che Guevara era că a contribuit la instaurarea regimului comunist în Cuba, a devenit un luptător de gherilă cu un apetit grozav pentru tortură (de aici şi faptul că Fidel Castro i‑a acordat gradul de „Comandante”) şi că a fost adevăratul simbol al mişcării revoluţionare din Cuba şi Bolivia anilor '60. În sfârşit, era revoluţionarul acela cu bereta şi cu steaua lui; o imagine clasică deja, având în vedere că o vezi imprimată pe tricourile purtate de majoritatea puşta...

O știți și voi pe Petronela Rotar, da? O știți de la TV, ați citit-o pe acestblogdenervi  , dar o știți de (alt)undeva? Pentru că eu o știu din câteva locuri în care cartea O să mă știi de undeva  m-a dus sau m-a readus.  Vreau să scriu cât pot de bine despre ea pentru că mi-a vorbit nespus de frumos, clar și răspicat, uneori dur, alteori cu un glas de mamă care-ți dă părul după ureche.        

Pe Charles Bukowski îl știm toate. Îl știm pentru că e bărbatul acela de care vrem să ne ferim sau să ne apropiem pentru sinceritatea debordantă!

Nu sunt o fire sportivă, mă mișc din inerție, nu mă pricep la sporturi, nu urmăresc competiții, sunt un melc absolut care se simte bine doar în propria cochilie suspendată-n afara timpului și spațiului și a civilizației. De asta m-a mirat și pe mine că am vrut neapărat cartea lui Tibi Ușeriu, imediat ce am aflat de ea, adică dinainte să apară efectiv în librării! Despre autor n-am ce să vă spun nou, toate ziarele și televiziunile au spus despre el tot ce au știut și n-au știut. Doar că e posibil să descoperiți un alt om decât cel prezentat de alții dacă-i citiți cartea.

Desirée Halaseh s-a născut la Iaşi, în 1985. A călătorit în India, Togo, Iordania, Indonezia, Thailanda, Turcia, China, Hong Kong şi Cuba. Este colaborator National Geographic Traveler şi călător. Dacă vreţi, este o Alexandra David-Neel, dar mult mai umană şi plină de candoare. Cum am putea să căpătăm mai multe perspective asupra vieţii, devenind astfel mai optimişti? Cum am putea să ne formăm o imagine clară asupra propriei persoane dacă nu simţim nevoia frecventă de a interacţiona cu cei din jurul nostru? Primul pas este să abandonăm mediul steril pe care ni-l oferă spaţiul corporatist şi să ne luăm un rucsac.

Laureat al   Premiului Nobel   pentru literatură în 1998, ateu convins și autor tradus în nu mai puțin de 25 de limbi, portughezul   Jose Saramago  vine cu stilul său narativ, cu blocuri compacte de text,  fără schimb de replici, fără divagaţii, dar cu simboluri, să ne lase o altă idee asupra  lumii. 

Am citit Întâmplări în irealitatea imediată; Inimi cicatrizate și cred că m-am cam îndrăgostit puțin de Max Blecher tocmai din cauza acestor  două bijuterii strânse într-o singură carte de cei de la editura Corint.  Da, probabil rămăsesem singurul român care nu citise cartea asta, dar pentru fiecare carte există un anume moment, cred eu, iar momentul lui Blecher a fost aici și acum.

Colecția de istorie a celor de la Corint este o comoară, dar și o necesitate deopotrivă. Nu știu alții cum sunt, dar eu am învățat istorie în școală pentru că refuzam să accept că altfel aș da examen de capacitate și de bacalaureat la geografie. Așa că, dacă sunt și alții care au trecut prin lecțiile de istorie ca gâsca prin... orice trece ea, recomand cărțile din colecția asta tocmai pentru că sunt atât de „pentru toată lumea”, fără prețiozitatea aia și falsa erudiție a profilor din liceu care erau mai preocupați să-și aranjeze stilish mustața în timpul orei și să-ți demonstreze că-s mai deștepți decât tine decât să te ajute să pricepi contextul istoric al lumii-n care trăiești.

,,În Tunelul , Sabato surprinde intensitatea pasiunilor eşuate în zone obscure,  în care dragostea nu promite serenitate,  ci pericol.’’ Los Angeles Times Book Review

Am comandat de la Libris cartea Piazza Bucarest pentru că are o copertă so-so-so attractive și avea un preț mic-mic, atât de mic încât practic n-ai scuză să n-o citești. Iar Polirom este, cum știm, maestru. Curiozitatea a învins, am primit cartea, am început să o citesc imediat și am terminat-o ziua următoare. Și pe scurt: e o carte excepțională.

Nu pot să spun că n-am încercat sau că n-am vrut să-mi placă Pecetea morții , cartea scrisă de Veronica Roth - pe care o știm cu toții de când cu divergenții. Dar nu a fost să fie ceva serios între mine și cartea asta, cu toate că m-am implicat. Dar măcar așa pot să vă spun câteva dintre motivele pentru care nu mi-a plăcut, dar și câteva pentru care i-am dat totuși două stele pe Goodreads . Însă, la fel ca-ntotdeauna, abia aștept să mă contraziceți, dacă ați citit cartea și vi s-a părut altfel!

Niciodată nu se zbat mai mult editurile să ofere reduceri peste reduceri ca-n luna martie, atunci când fiecare se întrece pe sine în oferte la care chiar nu poți rezista. Probabil că ne știu pe noi, femeile, drept ființe care nu se abțin de la ceea ce-și doresc. Așa că în luna mărțișorului beneficiem de reduceri de 45% la cărțile scrise de femei pe care le comandăm de pe site-ul editurii în intervalul 1-8 martie.