Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2015

Jurnal de vânzătoare: pe vremea mea...

Pe vremea mea (aia era acum câțiva ani), lumea nu era nicidecum altfel. Dar sună fain să zici „pe vremea mea” la orice treabă mișcătoare de inimi. Ca acum, când vreau, totuși, să subliniez că aș bate la cur cu o nuia în flăcări și cu spini pe toți părinții ăia care-și încurajează copiii spre retard.

Despre lume și liniile care o separă - Michel Houellebecq, „Supunere”

Îmi place atât de mult de Michel Houellebecq încât, dacă m-aș putea naște încă o dată și-aș putea alege cine să fiu, el ar fi printre primele opțiuni. Am tot citit în ultima vreme multe păreri legate de faptul că, zice-se, biografia scriitorului trebuie să fie într-un anume fel ca să te poată mișca și cartea. Dacă el e o  mizerie, cartea aia bună a lui parcă lasă să se vadă și ceva jeg, so they say. Și recunosc că, într-o oarecare (mare?) măsură, așa e; e ca-n viață: cum afli mai multe despre un om, cum te sperie mai rău și parcă nu mai vezi cu aceiași ochi ceea ce face. Houellebecq este, probabil, sinistru pentru unii. Un excentric, un nebun, un nimeni cu pretenții. Dar nu din mințile zdruncinate ies minuni?

Jurnal de vânzătoare: ciudățenii

Librărie:
- Bună ziua, aveți produse de la bla-bla-bla? - Mmm...nu-mi pare cunoscut, puteți să-mi spuneți ce produse au, ce căutați? - Cuțite au, cuțitașe așa. Aveți? - Nuu, nu prea ținem cuțite-n librărie. Din păcate. - A, credeam că aveți, că aveți de tot felul, căni și din astea. - Da, tacâmuri nu avem. - Îhî, păcat, erau faine cuțitașele, cuțitașe-mi trebuiau, din alea faine de la bla-bla-bla.