Jurnal de vânzătoare: ciudățenii

Librărie:

- Bună ziua, aveți produse de la bla-bla-bla?

- Mmm...nu-mi pare cunoscut, puteți să-mi spuneți ce produse au, ce căutați?

- Cuțite au, cuțitașe așa. Aveți?

- Nuu, nu prea ținem cuțite-n librărie. Din păcate.

- A, credeam că aveți, că aveți de tot felul, căni și din astea.

- Da, tacâmuri nu avem.

- Îhî, păcat, erau faine cuțitașele, cuțitașe-mi trebuiau, din alea faine de la bla-bla-bla.

*

Om mare, figură politică și tot, în librărie, vine la casă cu brațele pline de albume de fotografie nud.

- Bună ziua, altele mai aveți?

- Da, nu știu dacă ați văzut; e și ăsta, e și asta.

- Aaa, nu văzusem.

- Doar că ăsta e așa și așa, ăsta așa...

- E bun, că mie imaginile-mi trebuie. Ia, arată-mi tu, că eu am mâinile ocupate.

*

Vine la casă o femeie de vreo 70-80 de ani, genul de bătrână despre care-ți imaginezi că ar concura pentru premiul de cea mai tare străbunică.

- Cărți de Nobel 2016 aveți?

Mă gândesc că sigur avem, doar că nu știm încă asta.

- Nu chiar...

Face ochii mari, apoi se încruntă.

- ...că încă suntem în 2015, știți?!?

Apoi, eu, colega și cu o doamnă care pare a fi fiica pseudo-străbunicii ne chinuim să-i explicăm de ce nu se poate (încă) ce vrea ea. Ne privește cu furie pe care nu se străduiește să o ascundă, achită cartea pe care o alesese deja, îi cer să nu-și uite bonul fiscal. Replica:

- Lasă-mă-n pace, nu iau nimic, că m-am enervat!