Treceți la conținutul principal

Jurnal de vânzătoare: ciudățenii



Librărie:

- Bună ziua, aveți produse de la bla-bla-bla?
- Mmm...nu-mi pare cunoscut, puteți să-mi spuneți ce produse au, ce căutați?
- Cuțite au, cuțitașe așa. Aveți?
- Nuu, nu prea ținem cuțite-n librărie. Din păcate.
- A, credeam că aveți, că aveți de tot felul, căni și din astea.
- Da, tacâmuri nu avem.
- Îhî, păcat, erau faine cuțitașele, cuțitașe-mi trebuiau, din alea faine de la bla-bla-bla.


*


Om mare, figură politică și tot, în librărie, vine la casă cu brațele pline de albume de fotografie nud.
- Bună ziua, altele mai aveți?
- Da, nu știu dacă ați văzut; e și ăsta, e și asta.
- Aaa, nu văzusem.
- Doar că ăsta e așa și așa, ăsta așa...
- E bun, că mie imaginile-mi trebuie. Ia, arată-mi tu, că eu am mâinile ocupate.


*


Vine la casă o femeie de vreo 70-80 de ani, genul de bătrână despre care-ți imaginezi că ar concura pentru premiul de cea mai tare străbunică.
- Cărți de Nobel 2016 aveți?
Mă gândesc că sigur avem, doar că nu știm încă asta.
- Nu chiar...
Face ochii mari, apoi se încruntă.
- ...că încă suntem în 2015, știți?!?
Apoi, eu, colega și cu o doamnă care pare a fi fiica pseudo-străbunicii ne chinuim să-i explicăm de ce nu se poate (încă) ce vrea ea. Ne privește cu furie pe care nu se străduiește să o ascundă, achită cartea pe care o alesese deja, îi cer să nu-și uite bonul fiscal. Replica:
- Lasă-mă-n pace, nu iau nimic, că m-am enervat!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Invazia psihică ce nu se oprește la prima țigară aprinsă - „Omul duplicat”, José Saramago

Omul duplicat , cartea portughezului José Saramago, caută să îşi impună originalitatea.  Este o carte aparent ostilă pe care ajungi să o consumi cu aviditate şi care te face să rămâi perplex. Are dimensiunile unei invazii psihice căreia nu i te poţi opune; un thriller care nu se opreşte nici la prima ţigară aprinsă după ce ai citit-o.

Povestea de iubire care nu se termină niciodată - Frédéric Beigbeder, „Oona & Salinger”

Înainte de a decide să citesc Oona & Salinger   (editura Trei, 2015), mă tot plângeam că nu am întâlnit recent o carte care să mă captiveze în totalitate, care să mă smulgă din realitatea mea și să mă ia prizonieră, închizând bine ușa-n urma mea și aruncând cheia în ceva gaură neagră. Oona & Salinger a fost ACEA carte. foto: Anca Zaharia

Adolescența fără prieteni și găurile negre ale singurătății

Inima mea și alte găuri negre sau cum Aysel, o adolescentă, își plănuiește sinuciderea. Suferă de depresie și, mai ales, suferă pentru că ceilalți nu-i înțeleg depresia. Își pune singură pe umeri o vină care nu-i aparține, dar crede că e misiunea ei să scape lumea de cine crede ea că este.