Treceți la conținutul principal

Mărturisirea ca formă de izbăvire și acceptare - Yukio Mishima, „Confesiunile unei măști”


Chiar înainte de a mă apuca să citesc Confesiunile unei măști, vorbeam cu Anna, colega mea, despre faptul că până acum niciuna dintre noi nu a citit vreo carte din colecția Raftul Denisei despre care să poată spune că nu i-a plăcut în vreun fel, iar cartea lui Yukio Mishima mi-a întărit convingerea că raftul pe care îl are Denisa Comănescu la Humanitas Fiction este numai bun pentru pofta de citit care nu se potolește cu una, cu două... cărți.

foto: Anca Zaharia
De Confesiunile unei măști m-am apucat pentru că un fost coleg mi-a tot vorbit despre ea în timpul facultății, deci acum m-am simțit cumva datoare să-i urmez sfatul de a o citi. Mulțumesc, Alex, să trăiești și să-mi mai recomanzi!

Este o carte extrem de curajoasă, o confesiune a unui individ neînțeles care duce o luptă incredibilă pentru a se înțelege el pe sine în primul rând - iar asta se dovedește a fi cel mai dificil. 

Mishima descrie în mod absolut remarcabil și impecabil modul în care, în situația în care există afecțiune nemărginită pentru o persoană, individul tinde să se confunde atât de mult cu cel iubit încât îi împrumută gesturi, trăsături, dar și trăiri pe care le știe sau le crede a fi ale sufletului pereche. Cu alte cuvinte, persoana iubită devine un aler ego, o dublură a sinelui frământat de întrebări și nesiguranța specifică.

Confesiunile unei măști este un roman (auto)biografic care urmărește viața unui bărbat care descoperă, încă din primii ani de viață, că este atras de reprezentanți ai aceluiași sex - fascinația pe care o resimte îi provoacă episoade întregi de autoanaliză și introspecție care îl descoperă ca ființă în proprii ochi, dar și în ai celor din jur. 

Se pune sub lupă și face asta atât de poetic! Vede tragism în unele dintre cele mai banale situații și este atras de acesta, vede nenorocirea și tristețea și se autoinvită în compania lor, care îi aduce liniște și un sentiment de predestinare.


Beția convingerii că ai fi „mai avansat decât alții” se ajustează și devine modestia care îți spune că „la urma urmei, și eu sunt asemenea tuturor”, judecată falsă care prin extensie te duce la gândul că ești „asemeni tuturor din toate punctele de vedere” (extensie generată și susținută de partea încă ațipită), iar în final la concluzia impertinentă că „toți sunt la fel”, conștiința ca simplu instrument al confuziei acționând aici cu toată forța...

Iar autorul este în sine un personaj; am început să citesc despre el și sunt absorbită de toate detaliile care l-au făcut un rebel - vă invit și pe voi să-l descoperiți, să aflați de ce spun asta. Nu cred că greșesc prea tare când afirm - atât de prematur - că Yukio Mishima mi-a devenit autor preferat.

E un roman micuț și cu scris mare, complex și cu o ușoară formă de eseu, dar numai bun pentru vacanță, pe care vi-l recomand cu tot entuziasmul pricinuit de faptul că am mai găsit o carte bună care-mi place teribil de mult!

Postări populare de pe acest blog

Nu mă subestima, hani. O să mă știi de undeva!

O știți și voi pe Petronela Rotar, da? O știți de la TV, ați citit-o pe acestblogdenervi , dar o știți de (alt)undeva? Pentru că eu o știu din câteva locuri în care cartea O să mă știi de undeva m-a dus sau m-a readus. 
Vreau să scriu cât pot de bine despre ea pentru că mi-a vorbit nespus de frumos, clar și răspicat, uneori dur, alteori cu un glas de mamă care-ți dă părul după ureche.

Patricia Lidia: „Mulți nu înțeleg că, de fapt, cititul nu e hobby, ci stil de viață.”

Când îți faci timp, îți place să stai de vorbă cu oameni de la care ai ce învăța, de la care nu ai cum să consumi non-informație și care, poate, te vor motiva pe tine și pe ceilalți. Patricia Lidia, pe care cred că o știți din multe locuri, despre care veți afla în cele ce urmează, este un astfel de om luat la întrebări despre tot ce face pentru ea, pentru comunitate și pentru oameni în general.
Muncă, Asociația Bastionul ArtLitTim, cluburile de lectură de la Penitenciarul Timișoara, scris, citit mult, copil mic, Asociația Ador Copiii. Când și cum poți să le faci pe toate? Ai cumva un planner zilnic pe care-l respecți cu sfințenie sau cum funcționezi? Vai, cât îmi place să mă laud despre cât de organizată sunt! :) măcar e adevărat și se observă din câte activități MĂ LAUD că fac! Îmi place să cred despre mine că sunt o persoană pragmatică, organizată. Mă folosesc din plin de resursele tehnologiei moderne ca să reușesc să fac în 10 ore cât alții în 24. Nu sunt eu cea mai bună și harnică …

Marcica Belearta despre poeziile pentru văduve: „M-o enervat un fost. Și uneori actualul. Și-un iepure”

Pe Laura Florescu n-o știți, dar deja multă lume a auzit de Marcica Belearta, pseudonimul Laurei, cea care a scris Poezii pentru văduve, carte apărută la finalul lui 2016 la editura Herg Benet. 
Despre ea n-am voie să vă spun că mănâncă pui vii de focă, dar trebuie să știți că locuiește în Câmpulung Moldovenesc, la dracu-n praznic, alături de bunica sa (căreia îi ascunde că și-a făcut tatuaj fain cu Totoro). 
S-a născut în 1979 la Iași, a studiat Electrotehnica și e IT-st autodidact. E gamer care a jucat tot ce se poate juca și recomandă League of Legends. A văzut toate filmele și serialele care se pot vedea, a și tradus filme și recomandă Snowpiercer-ul tradus de ea.