Treceți la conținutul principal

Film: Al 5-lea val


Al 5-lea val (The 5th Wave) este un film făcut în 2016 și regizat de J Blakeson, de văzut pe HBO GO, inspirat de cartea cu același nume, scrisă de Rick Yancey și apărută la editura Art în două volume tot în anul 2016. Cartea se adresează mai ales adolescenților și e cam la fel și cu filmul, dar de vreme ce e vorba de Apocalipsă și evenimente post-apocaliptice, eu le recomand tuturor. Trebuie menționat că nu am citit cartea, dar filmul m-a făcut să sper că ar trebui să fie mai bună decât filmul; cam ca întotdeauna, nu-i așa?

Sursa: Pinterest
Efectele speciale sunt neimpresionante, dar povestea e interesantă, mai ales realitatea cu boli și cadavre pe străzi și neputință - asta face totul credibil. Desigur, avem shift-ul obișnuit de la viața normală la cea post-apocaliptică.

Cel mai interesant mi s-a părut faptul că sunt mai multe moduri prin care se încearcă nimicirea planetei, consecutive, fiecare cu rol specific de a înlătura încă o categorie vulnerabilă rămasă în viață după atacul precedent. De aici cele 5 valuri, cel de al cincilea fiind considerat, probabil, drept cel mai spectaculor. Dacă e să fiu întrebată, primele 4 sunt mult mai faine.  Asta mi-a atras atenția pentru că majoritatea filmelor de gen se bazează pe o singură catastrofă, un singur cataclism care reduce populația planetei la câteva suflete care apoi sunt nevoite să supraviețuiască. 

Sursa: IMDB
E un film cu neutralizarea completă a tehnologiei, tsunami, epidemii, „infectarea” oamenilor cu extratereștri care-i parazitează și îi domină, întoarcerea oamenilor împotriva semenilor într-un fel de competiție de tipul „cine-și decimează rasa mai repede”. M-a captivat ideea de copii-soldat și de ceea ce implică ea: copiii pot fi, în caz de Apocalipsă, deopotrivă salvarea și condamnarea la dispariție a speciei noastre.

Sursa: IMDB
E dificil de spus cât mi-a plăcut actrița din rolul principal, pentru că Chloe Grace Moretz are în ea ceva de prințesă, nepotrivit cu agilitatea de care Cassie, personajul ei, trebuie să dea dovadă. 

Crush-ul ei, Ban Parish (jucat de Nick Robinson) e și el un fel de prinț deconectat de la real world și cu o puternică conexiune cu viața de divă care e în centrul atenției în cercurile prin care se învârte; dar în existența lui post-apocaliptică e less of a pussy și e mai credibil așa (și clar că e mult mai simpatic). Iar relația incipientă dintre el și Cassie evoluează complet neașteptat - zic eu, cea obișnuită ca el și ea să rămână bot în bot după vreo nefericire, împreună forever și din astea. 

În final, povestea poate fi deja mult prea des auzită, cu aceeași idee la bază: apreciază ceea ce ai și ceea ce ești, problemele pe care crezi că le ai sunt superficiale, totul poate deveni mult mai rău într-o clipă. Dar povestea din Al 5-lea val e una spusă într-un mod simpatic, interesant, alert, pe alocuri neașteptat, rareori amuzant și cu o gravitate demnă de personaje mature, nu de un film cu și despre copii.

Dacă pentru unii nu e mai mult decât un film simpatic cu adolescenți, filmul merită văzut pentru că spune un pic altfel o variantă din ceea ce credem că ar putea fi, dacă ar fi, atunci când mulți dintre noi, cititorii, n-om mai fi - pentru că nouă ne lipsesc skill-urile necesare ca să poți căsăpi extratereștri sau să fugi de ei printre copaci, zile și nopți la rând.

Postări populare de pe acest blog

Nu mă subestima, hani. O să mă știi de undeva!

O știți și voi pe Petronela Rotar, da? O știți de la TV, ați citit-o pe acestblogdenervi , dar o știți de (alt)undeva? Pentru că eu o știu din câteva locuri în care cartea O să mă știi de undeva m-a dus sau m-a readus. 
Vreau să scriu cât pot de bine despre ea pentru că mi-a vorbit nespus de frumos, clar și răspicat, uneori dur, alteori cu un glas de mamă care-ți dă părul după ureche.

Patricia Lidia: „Mulți nu înțeleg că, de fapt, cititul nu e hobby, ci stil de viață.”

Când îți faci timp, îți place să stai de vorbă cu oameni de la care ai ce învăța, de la care nu ai cum să consumi non-informație și care, poate, te vor motiva pe tine și pe ceilalți. Patricia Lidia, pe care cred că o știți din multe locuri, despre care veți afla în cele ce urmează, este un astfel de om luat la întrebări despre tot ce face pentru ea, pentru comunitate și pentru oameni în general.
Muncă, Asociația Bastionul ArtLitTim, cluburile de lectură de la Penitenciarul Timișoara, scris, citit mult, copil mic, Asociația Ador Copiii. Când și cum poți să le faci pe toate? Ai cumva un planner zilnic pe care-l respecți cu sfințenie sau cum funcționezi? Vai, cât îmi place să mă laud despre cât de organizată sunt! :) măcar e adevărat și se observă din câte activități MĂ LAUD că fac! Îmi place să cred despre mine că sunt o persoană pragmatică, organizată. Mă folosesc din plin de resursele tehnologiei moderne ca să reușesc să fac în 10 ore cât alții în 24. Nu sunt eu cea mai bună și harnică …

Marcica Belearta despre poeziile pentru văduve: „M-o enervat un fost. Și uneori actualul. Și-un iepure”

Pe Laura Florescu n-o știți, dar deja multă lume a auzit de Marcica Belearta, pseudonimul Laurei, cea care a scris Poezii pentru văduve, carte apărută la finalul lui 2016 la editura Herg Benet. 
Despre ea n-am voie să vă spun că mănâncă pui vii de focă, dar trebuie să știți că locuiește în Câmpulung Moldovenesc, la dracu-n praznic, alături de bunica sa (căreia îi ascunde că și-a făcut tatuaj fain cu Totoro). 
S-a născut în 1979 la Iași, a studiat Electrotehnica și e IT-st autodidact. E gamer care a jucat tot ce se poate juca și recomandă League of Legends. A văzut toate filmele și serialele care se pot vedea, a și tradus filme și recomandă Snowpiercer-ul tradus de ea.