Treceți la conținutul principal

Oana Valeria Radu: „Mă motivează gândul la următoarea vacanță!”


Pe Oana Valeria Radu - sau Miss Valery - o știm de pe Serial Readers, acolo unde scrie de 8 ani, atunci când Valeria și Andreea Ban au decis să inițieze un club al cititorilor în serie. 
Vedeți mai jos de ce interviul cu ea mi s-a părut o idee excelentă! 


Ideea interviului mi-a venit după ce am exclamat ”wow” la o serie întreagă de poze de pe contul tău de Instagram, care e un deliciu pentru orice cititor, dar și pentru gurmanzi și pentru pasionații de călătorii. Să le luăm pe rând, pentru că am multe întrebări. Începem cu cea mai simplă: cum le faci pe toate? Cum își găsesc loc, în ziua ta, și super-pozele cu cărți, și mâncarea atât de colorată și apetisantă din locuri diverse, și vizitarea câte unui loc de poveste?
Simplu: nu prea dau pe acasă. Am zile, destul de multe, în care acasă înseamnă locul ăla în care fac duș și mă bag la somn. Uneori îmi vine să îmi iau o mini-vacanță și să naufragiez pe canapea, cu provizii de cafea (întotdeauna cu lapte), fructe și tiramisu și să nu fac nimic altceva decât să mă uit la filme și să citesc. Utopie, știu.
Dorm foarte puțin (nu zic că este un lucru bun, zic doar că așa e cazul la mine), posibil să ajute și lucrul ăsta. Nu știu de unde atâta energie, probabil mă molipsesc de la prieteni. Sau probabil că tinerețea e de vină. :P
Pozele cu cărți îmi ocupă cel mai puțin timp, cam știu deja unde găsesc cele mai bune și mai fotogenice feluri de mâncare, iar cu vacanțele... ei bine, cum spuneam, dorm puțin. Îmi este suficient și un singur weekend să explorez un oraș nou, de exemplu.

Cu toată această viață extrem de activă, când și cum poți să citești?
Citesc foarte mult în mijloacele de transport în comun și am întotdeauna o carte la mine, oriunde m-aș duce. Cunosc atât de bine drumul tramvai-birou încât îl străbat cu nasul în carte.  În rest, în vacanțele lungi ajung să citesc și câte 4 cărți.

Ce îți place cel mai mult să citești? Ai un gen preferat, un autor pe care-l cauți în mod special?

Încerc să acord o șansă fiecărui gen în parte, chiar dacă aș putea trăi doar cu chick lit, romance și thrillere polițiste. Iubesc cărțile lui Sophie Kinsella, Jojo Moyes, Cecelia Ahern și Agatha Christie. Cu toate astea, chițăi ca un șoricel (de bibliotecă) de fiecare dată când mai apare câte o carte de Elif Shafak, Orhan Pamuk sau Kate Morton. Biblioteca mea este foarte pestriță, îți las și câteva poze, drept dovadă.

Care e povestea mâncării pe care o pozezi atât de yummy? Gătești vreodată? Vânezi restaurantele cu mâncare exotică, încerci mereu lucruri noi, așa cum ne e la îndemână să credem?
Nu mă mândresc cu lucrul ăsta, dar trebuie să recunosc: cuptorul meu este în țiplă de 2 ani. Nici măcar nu știu dacă funcționează (sper că da, fiindcă mi-a expirat garanția). Am avut tentative de gătit și rezultatele au fost chiar comestibile, dar nu demne de Instagram. Prin urmare, cel puțin momentan, pozez doar mâncăruri gătite de alții.
Când vine vorba de ieșit cu gașca, de obicei eu mă ocup de organizare, așa că am grijă să aleg un loc nou de pe listă. Da, există o listă. Dar nu știu cum se face, că nici lista asta nu pare să se sfârșească vreodată. În București apar restaurante noi ca bălțile după ploaie (e drept că multe dintre ele dispar la fel de repede), astfel încât numărul locurilor de descoperit/încercat rămâne constant.

Călătorești foarte mult – cel puțin așa îi pare unui sedentar plicticos. Ce țări ai vizitat până acum?
Mă crezi dacă îți spun că nu am numărat? Cu mici excepții, toate recente, nu m-am aventurat în afara Europei. Mi-am propus să îmi cumpăr o hartă dintr-aceea răzuibilă și să scriu la timp despre locurile vizitate, poate așa o să reușesc să îți răspund concret la întrebare cu viitoarea ocazie.

Călătoriile tale sunt făcute de plăcere sau travellingul e parte din munca ta?
Mi-ar fi plăcut la nebunie să am un job care să presupună să călătoresc, dar nu a fost să fie. Așa că mă descurc cum pot: când nu călătoresc de plăcere, călătoresc prin intermediul cărților. Timp să fie, că în ziua de azi găsești bilete de avion mai ieftine decât biletele de tren.

Care e cel mai fain loc în care ai fost vreodată?
E greu spre imposibil de răspuns la aceste întrebări, dar o să încerc. Cel mai fain loc în care am fost trebuie să fie Islanda, prea e prima destinație care îmi vine în minte de câte ori mă gândesc la aventurile de până acum. M-aș muta mâine într-un sătuc din Provence sau din Toscana, iar dacă nu se poate, măcar să îmi încep cât mai multe zile cu o ciocolată caldă și un croissant la o cafenea din Paris. Din perspectiva unui cititor, însă, Marea Britanie, în general, și Londra, în special, rămân preferatele.

Dar cea mai bună mâncare gustată?
Nici cu mâncarea nu e mai simplu, mai ales că sunt o gurmandă declarată. Aș putea să renunț la toate dulciurile din lume pentru o cupă de tiramisu, asta mi-e clar. Apoi, mai știu că nu m-ar deranja ca toate mic-dejunurile mele să conțină avocado toast (de fapt, avocado orice), omletă și bacon.
În rest, fructe, multe fructe – doar că fără citrice. Și paste, cu sos pesto și parmezan. Și pad thai cu pui.

Și cea mai frumoasă carte citită?

Cea mai frumoasă carte citită... Aici chiar nu pot, îmi pare rău. Dacă aș ști să răspund, ar însemna să trăiesc cu certitudinea că tot ce voi citi de acum înainte nu se va ridica la nivelul experiențelor literare anterioare, ori eu am încredere că nu o să fie cazul. 

L-am parafrazat pe Orhan Pamuk aici, să fie clar: Nimeni nu ştie, de fapt, că trăieşte cea mai fericită clipă a vieţii sale atunci când o trăieşte. Poate că unii oameni pot cugeta sau afirma cu sinceritate (şi adeseori), în anumite momente de euforie, că „acum“ trăiesc acea clipă de aur a vieţii lor, dar, în ciuda acestui fapt, o parte a sufletului lor este convinsă că pe viitor vor trăi clipe şi mai frumoase, şi mai fericite. Nimeni nu şi‑ar putea continua viaţa, mai cu seamă la tinereţe, gândind că, de la un anumit moment, lucrurile vor merge mai prost.


Ce nu îți lipsește niciodată din geantă?
Cartea. Telefoanele, portofelul, oglinda, cheile și multe rujuri, balsamuri de buze & co. Atât, că am renunțat la gențile mari.


Ce îți place mai mult, omul sau locul?
Foarte rar am fost dezamăgita de locuri – probabil din cauză că știu să le aleg. Chiar dacă despre oameni nu pot spune același lucru, mă mândresc cu cei pe care am reușit să îi țin aproape. Ei sunt motivul pentru care nu m-aș muta din România. Am mulți prieteni și mi-e bine cu ei, nu i-aș da pe toate locurile frumoase văzute și nevăzute. 

Ai fondat, alături de Andreea Ban (sau scriitoarea Andres, pentru cunoscători), site-ul Serial Readers, prin intermediul căruia ne-am și cunoscut. Ai vreun proiect asemănător legat de mâncare sau călătorii? Nu că te îndemn, dar mi-ar plăcea teribil 😊
Am, doar că deocamdată nu am început încă promovarea. Viață si AcordDeOane îi zice și este un blog de recomandări de tot felul. Eu și cealaltă Oana implicată în proiect (nu îmi place să plec la drum neînsoțită) avem gusturi comune și petrecem mult timp împreună, atât la birou, cât și în oraș sau la cinema, așa că ne-am gândit să împărtășim ceea ce ne face fericite și cu alții. Cine știe, poate funcționează și în cazul altora. 

Vorbind de Serial Readers: acolo te știm drept Miss Valery. De unde și de ce? Are o poveste numele tău de cititor în serie?
Miss Valery și-a făcut apariția, pentru prima dată, în romanul de debut al lui Andres, Încă o dorință. Mi-a plăcut tare mult cum sună, mai ales că, după spusele lui Andres, personajul respectiv a fost inspirat de mine (#proudserialreader). Așa că, iacătă-mă-s. Deși Andres îmi spune Oana în continuare. De fapt, până de curând, aproape toți cunoscuții îmi spuneau Oana, deși mie îmi place foarte mult numele Valeria. Dacă nu ne-am fi cunoscut deja, probabil că m-aș fi recomandat drept Valeria.
  
Ce colecționezi din locurile vizitate?
Magneți și semne de carte, că astea sigur au loc în bagaj. În rest, grămadă de poze și momente, dar bănuiesc că astea sunt by default și nu se pun la socoteală.


Ce te face să te trezești dimineața? Ce te motivează?
Gândul la următoarea vacanță. Funcționează întotdeauna.

Unde faci următoarea călătorie? Ce faci acolo?
Anul ăsta am exagerat (întâi Australia, apoi Maroc). Suntem abia la jumătatea anului și eu mai am doar 6 zile de concediu. Asta înseamnă că o las mai ușor cu planurile de călătorie. Ce știu sigur este că în iunie mă duc câteva zile la Cluj, la Festivalul Internațional de Film. Dar mai sunt câteva weekenduri prelungite de care intenționez să profit la maxim.

Ce carte citești acum? Care e următoarea pe listă?
Momentan plimb după mine cartea lui Martha Hall Kelly – Când înflorește liliacul. Lista mea de lecturi e într-o continuă schimbare, în funcție și de evenimentele din perioada respectivă. Intenționez să mă apuc de Fata dinainte, de J.P. Delaney, dar asta numai dacă nu intervine Bookfest peste planurile mele.

Sursă foto: arhiva personală a Oanei Valeria Radu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alegoria experienței literare profunde - Rui Zink, „Cititorul din peșteră”

Sunt convinsă, 100% convinsă că, dacă aș fi citit cartea asta în urmă cu câțiva ani, deloc nu mi-ar fi plăcut. Și sunt la fel de sigură că, dacă o voi citi peste încă vreo 10-20 de ani - că mai mult nu apuc eu să trăiesc - mi se va părea chiar mai inteligentă decât acum. Explicația e simplă: cartea asta e despre cărți, citit, scriitori (mai puțin), cititori (mai mult), minunata experiență a cititului, a descoperirii ideilor, a dezvoltării capacității de a-ți imagina, de a transforma informația în imagini colorate și liniștitoare sau, dimpotrivă, care instigă. Iar e xperiența literară dobândită după zecile (oare sutele?) de cărți citite în ultimii ani este cea care m-a făcut să văd Cititorul din peșteră , măcar parțial, așa cum merită.

Adolescența fără prieteni și găurile negre ale singurătății

Inima mea și alte găuri negre sau cum Aysel, o adolescentă, își plănuiește sinuciderea. Suferă de depresie și, mai ales, suferă pentru că ceilalți nu-i înțeleg depresia. Își pune singură pe umeri o vină care nu-i aparține, dar crede că e misiunea ei să scape lumea de cine crede ea că este.

Patricia Lidia: „Mulți nu înțeleg că, de fapt, cititul nu e hobby, ci stil de viață.”

Când îți faci timp, îți place să stai de vorbă cu oameni de la care ai ce învăța, de la care nu ai cum să consumi non-informație și care, poate, te vor motiva pe tine și pe ceilalți. Patricia Lidia, pe care cred că o știți din multe locuri, despre care veți afla în cele ce urmează, este un astfel de om luat la întrebări despre tot ce face pentru ea, pentru comunitate și pentru oameni în general. Muncă, Asociația Bastionul ArtLitTim, cluburile de lectură de la Penitenciarul Timișoara, scris, citit mult, copil mic, Asociația Ador Copiii. Când și cum poți să le faci pe toate? Ai cumva un planner zilnic pe care-l respecți cu sfințenie sau cum funcționezi? Vai, cât îmi place să mă laud despre cât de organizată sunt! :) măcar e adevărat și se observă din câte activități MĂ LAUD că fac! Îmi place să cred despre mine că sunt o persoană pragmatică, organizată. Mă folosesc din plin de resursele tehnologiei moderne ca să reușesc să fac în 10 ore cât alții în 24. Nu sunt eu cea mai bună ș