Treceți la conținutul principal

Cea mai scumpă carte din lume - „De ce fierbe copilul în mămăligă”, Aglaja Veteranyi


Aglaja Veteranyi. De ce fierbe copilul în mămăligăApărută în 1999 în limba germană și tradusă la noi de Nora Iuga și apărută în 2002, respectiv reeditată în 2003, 2013 și 2016.
O carte cu un preț foarte mic și pe care foarte puțini și-ar permite să o cumpere dacă am trăi într-o lume în care valoarea cărții să fie direct proporțională cu prețul. Pentru mine, în această perioadă a vieții mele, De ce fierbe copilul în mămăligă este cea mai scumpă carte din lume.


La început este specificat că această carte este un roman. Dar cred că la fel de bine poate fi citită și ca poem, ca autobiografie în versuri, ca un „roman poetic” sau „poem romanesc”. Chiar poate fi orice vrei tu să fie.
Este un hibrid, de fapt, unul extraordinar și reușit, care nu poate provoca altceva decât uimire și admirație! Uite cât de bine i-a ieșit!


Naratoarea, o fetiță cu puțin peste 10 ani, rememorează fuga familiei din România, problemele cu care aceștia se confruntă în străinătate - unele dintre cele mai grave fiind „interne”: există riscul ca oricare alt român întâlnit acolo să fie securist, traiul prin camere de hotel nu ajută deloc la stabilitatea familiei de circari, încăierările dintre părinți și ulterioara despărțire induc constant în eroare pe cele două fiice și le reconfigurează periodic destinele.
Cumva, cartea în sine portretizează un circ grotesc în care personajele și situațiile se amestecă dizgrațios într-o stare ce seamănă a delir. Aspectul acesta de circ m-a dus cu gândul la American Horror Story, la cât de logic și totuși inuman poate fi un anume făgaș al vieții.


Dacă ar fi să îmi aleg citatul preferat, aș selecta toată cartea, de la un capăt la celălalt.
Dacă ar fi să mă nasc din nou și să aleg cine să fiu, aș opta fără ezitare pentru Aglaja - nu uit de ce spuneam acum un an aici, când apăruse Supunere.
Dacă ar fi să fiu o carte, aș vrea să fiu chiar cartea asta.
Și de nu se poate nimic din toate acestea, măcar copilul ce fierbe în mămăligă să fiu - aș ști de ce.

Postări populare de pe acest blog

Marcica Belearta despre poeziile pentru văduve: „M-o enervat un fost. Și uneori actualul. Și-un iepure”

Pe Laura Florescu n-o știți, dar deja multă lume a auzit de Marcica Belearta, pseudonimul Laurei, cea care a scris Poezii pentru văduve, carte apărută la finalul lui 2016 la editura Herg Benet. 
Despre ea n-am voie să vă spun că mănâncă pui vii de focă, dar trebuie să știți că locuiește în Câmpulung Moldovenesc, la dracu-n praznic, alături de bunica sa (căreia îi ascunde că și-a făcut tatuaj fain cu Totoro). 
S-a născut în 1979 la Iași, a studiat Electrotehnica și e IT-st autodidact. E gamer care a jucat tot ce se poate juca și recomandă League of Legends. A văzut toate filmele și serialele care se pot vedea, a și tradus filme și recomandă Snowpiercer-ul tradus de ea.

Cartea care m-a făcut să mă întreb dacă o merit

Laureat alPremiului Nobelpentru literatură în 1998, ateu convins și autor tradus în nu mai puțin de 25 de limbi, portughezulJose Saramago vine cu stilul său narativ, cu blocuri compacte de text,  fără schimb de replici, fără divagaţii, dar cu simboluri, să ne lase o altă idee asupra  lumii. 



„Anomalii” sau ce se întâmplă când lumea pe care o știm e înlocuită malefic

Îmi plac distopiile. Îmi plac posibilitățile post-apocaliptice. Îmi place să-mi imaginez worst case scenario pentru că eu cred că, mai devreme sau mai târziu, tot ajungem acolo. Chiar acolo, la varianta cea mai rea dintre toate cele posibile.
Nu vreau să amintesc acum de convingerile mele paranoide, nu vreau să mă leg de coaliții, de prevestirile din Povestea Slujitoarei, de exemplu, sau de cele din Oryx și Crake sau din O mie nouă sute optzeci și patru sau din atâtea altele, care-n ultimii ani parcă se materializează în fața ochilor noștri cu o rapiditate mai mare decât cea cu care ai spune: „ce naiba s-a întâmplat cu drepturile omului?”.
Anomalii, apărută în 2017 la Herg Benet, e despre speranțele și așteptările oamenilor, mai ales cele ale adolescenților, toate acestea versus realitatea în fața căreia se trezesc, de cele mai multe ori siderați, îngroziți să afle că sunt altfel decât credeau. În acest caz, într-o lume post-dezastru, supraviețuirea înseamnă supunere și acceptarea orbea…