157 de trepte spre Iad sau Salvați-mă la Roșia Montană a apărut în 2010, iar pentru scrierea acestui roman autorul Alexandru Vakulovski a beneficiat de o bursă de creație ArtistNe(s)t la Tescani.
Stilul este savuros, subiectul la fel; dialogul este exact cât trebuie și unde trebuie, întreaga linie a poveștii e cumva duioasă, ca o litanie, ca un bocet în surdină pentru un mort necunoscut. Limbajul colocvial și dramele de zi cu zi sunt, la fel, frânturi necesare.
E emoționant romanul lui Alexandru Vakulovski și asta cu atât mai mult cu cât ficțiunea lui s-a „adăpat” din realitate și și-a înfipt rădăcinile în situații reale, ba chiar a uneia de ici, de lângă fiecare dintre noi, dintr-o zonă a României care e, la urma urmei, la fel de năpăstuită ca și celelalte.
Romanul este scris la persoana I, iar naratorul este o fetiță din Roșia Montană a cărei mamă este pasionată, dincolo de orice, de sex; ai cărei bunici, în afară de curvit și preacurvit, profită de orice ocazie pentru a-și lovi fiica și nepoata; ai cărei prieteni, foarte puțini, fac parte din aceleași scheme familiale ca și ea; ai cărei prieteni reali sunt doar fantomele care bântuie galeriile pustii ale fostelor mine din care mulți nu au mai ieșit, în care s-au pierdut oameni în detrimentul a ceea ce părea să garanteze aurul și speranța deținerii acestuia.
Citește textul integral pe Serial Readers!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Tu ce părere ai?