Jurnal de vânzătoare: turiștii și răbdarea

Oricât de proști sunt românii când merg pe undeva la scăldat ori schiat, desele întâlniri cu turiștii străini la tine-acasă îți dau de gândit. Nu, poate că nu românii sunt ciuma de care trebuie să se ferească toată lumea. Poate că e infinit mai rău să ai de-a face cu vestici cărora li se spune, la îmbarcare, că merg într-o lume săracă și tristă unde lumea abia de a coborât din copaci și tocmai ce-a ieșit din grote.

Pentru că asta reflectă atitudinea lor exclamativă: Oh my God, they have books in English!!!, Wow, guys, this city looks amazing!, Unbelievable, you have this in Romania too!, I cannot believe you speak English! sau, cu dezamăgire și țipând un pic: You do not speak English, do you?!?

Ăștia sunt fix ăia care-ți înhață ceva de pe raft și se grăbesc spre ieșire. După care te duci și le zici Have you paid for that? și care-ți răspund, testându-ți inteligența și așteptările: Oh, but I did not realize I had to pay for it! sau Oh, I was supposed to pay for it here?

Tot turiștii străini se țigănesc pentru un semn de carte. Costă 1 leu sau 2, dar ei îl vor gratis: Come on, you can offer it to me! Păi bine, bă nemțoi, if I offer a bookmark fiecărui cerșetor care face ca tine, salariul meu de sub-om n-o să se mai poată duce pe chirie în proporție de 85%, o să se ducă pe semnele de carte pe care le șutiți voi. 

Și dacă, Domnul ferească, nu le rânjești cu amabilitate când îți cer 200 de clarificări asupra unei chestii care nu te privește, deci pe care - implicit - n-ai de unde s-o știi, pari cam hater și nu te bucuri că ei vin să-ți salveze glia și economia făcând-o pe turiștii. 

Mai mult, ești nesimțit și nu vrei să-ți promovezi țara - clar asta înseamnă faptul că tu chiar nu știi unde e locația X, crâșma Y de i-a fost recomandată pe net de către un prieten al unui amic, monumentul dintr-un alt oraș despre care el crede că-i aici și niciunde-n altă parte, că așa crede el și nu renunță la opinie, că vesticii nu renunță niciodată, la nimic.

În aste cazuri, mai bine îți urli-n cap „răbdareeee, răbdareee” decât să te iei la biciuire verbală cu împricinații. Nu de alta, dar n-o să înțeleagă nimic și-n final tot tu faci de căcat nația asta - numai atât o să priceapă sus-amintiții.