Treceți la conținutul principal

„Clubul putregaiurilor”, de Jonathan Coe


- Ce citești? întrebă el.
De cinci minute încoace, Sam se adâncise în lectura cărții. Acum îi arătă coperta lui Bill.
- Douăzeci și cinci de pași magici spre puterea cuvântului, citi acesta și chicoti. Încerci să devii mai bun, ai?
- Limbajul e foarte important, zise Sam.
- Adevărat.
- Zice-aici (Sam dădu câteva pagini înapoi, până la prefața autorului) - ia fii atent: De-a lungul secolelor, conducătorii au recunoscut miracolul cuvintelor.
- Și asta-i adevărat.


- Politicianul englez John Selden a spus, cu trei sute de ani în urmă, că „silabele guvernează lumea”.
- Întru totul de acord.
- Când un Hitler, un Mussolini sau un Peron a preluat puterea, primul lucru pe care l-a făcut a fost să controleze cuvintele - presa, radioul, cărțile.
- Foarte bine zis.
- Chiar și într-o democrație, cuvintele sunt instrumente magice. Cel care guvernează sau vrea să guverneze trebuie să aibă știința folosirii cuvintelor. Omul este mai influențat de limbaj decât de faptele realității înconjurătoare.
- Tipul știe ce spune.
- Adevărul este, conchise Sam, că un cuvânt poate să taie mai adânc decât o sabie.
Bill își pipăi capul bandajat și tresări.
- Totuși, zise el, uneori te faci înțeles și cu o lovitură de bulan peste scăfârlie. Înțelegi ce-ți spun?

Postări populare de pe acest blog

Marcica Belearta despre poeziile pentru văduve: „M-o enervat un fost. Și uneori actualul. Și-un iepure”

Pe Laura Florescu n-o știți, dar deja multă lume a auzit de Marcica Belearta, pseudonimul Laurei, cea care a scris Poezii pentru văduve, carte apărută la finalul lui 2016 la editura Herg Benet. 
Despre ea n-am voie să vă spun că mănâncă pui vii de focă, dar trebuie să știți că locuiește în Câmpulung Moldovenesc, la dracu-n praznic, alături de bunica sa (căreia îi ascunde că și-a făcut tatuaj fain cu Totoro). 
S-a născut în 1979 la Iași, a studiat Electrotehnica și e IT-st autodidact. E gamer care a jucat tot ce se poate juca și recomandă League of Legends. A văzut toate filmele și serialele care se pot vedea, a și tradus filme și recomandă Snowpiercer-ul tradus de ea.

Cartea care m-a făcut să mă întreb dacă o merit

Laureat alPremiului Nobelpentru literatură în 1998, ateu convins și autor tradus în nu mai puțin de 25 de limbi, portughezulJose Saramago vine cu stilul său narativ, cu blocuri compacte de text,  fără schimb de replici, fără divagaţii, dar cu simboluri, să ne lase o altă idee asupra  lumii. 



„Anomalii” sau ce se întâmplă când lumea pe care o știm e înlocuită malefic

Îmi plac distopiile. Îmi plac posibilitățile post-apocaliptice. Îmi place să-mi imaginez worst case scenario pentru că eu cred că, mai devreme sau mai târziu, tot ajungem acolo. Chiar acolo, la varianta cea mai rea dintre toate cele posibile.
Nu vreau să amintesc acum de convingerile mele paranoide, nu vreau să mă leg de coaliții, de prevestirile din Povestea Slujitoarei, de exemplu, sau de cele din Oryx și Crake sau din O mie nouă sute optzeci și patru sau din atâtea altele, care-n ultimii ani parcă se materializează în fața ochilor noștri cu o rapiditate mai mare decât cea cu care ai spune: „ce naiba s-a întâmplat cu drepturile omului?”.
Anomalii, apărută în 2017 la Herg Benet, e despre speranțele și așteptările oamenilor, mai ales cele ale adolescenților, toate acestea versus realitatea în fața căreia se trezesc, de cele mai multe ori siderați, îngroziți să afle că sunt altfel decât credeau. În acest caz, într-o lume post-dezastru, supraviețuirea înseamnă supunere și acceptarea orbea…