„Clubul putregaiurilor”, de Jonathan Coe

- Ce citești? întrebă el.
De cinci minute încoace, Sam se adâncise în lectura cărții. Acum îi arătă coperta lui Bill.
- Douăzeci și cinci de pași magici spre puterea cuvântului, citi acesta și chicoti. Încerci să devii mai bun, ai?
- Limbajul e foarte important, zise Sam.
- Adevărat.
- Zice-aici (Sam dădu câteva pagini înapoi, până la prefața autorului) - ia fii atent: De-a lungul secolelor, conducătorii au recunoscut miracolul cuvintelor.
- Și asta-i adevărat.

- Politicianul englez John Selden a spus, cu trei sute de ani în urmă, că „silabele guvernează lumea”.
- Întru totul de acord.
- Când un Hitler, un Mussolini sau un Peron a preluat puterea, primul lucru pe care l-a făcut a fost să controleze cuvintele - presa, radioul, cărțile.
- Foarte bine zis.
- Chiar și într-o democrație, cuvintele sunt instrumente magice. Cel care guvernează sau vrea să guverneze trebuie să aibă știința folosirii cuvintelor. Omul este mai influențat de limbaj decât de faptele realității înconjurătoare.
- Tipul știe ce spune.
- Adevărul este, conchise Sam, că un cuvânt poate să taie mai adânc decât o sabie.
Bill își pipăi capul bandajat și tresări.
- Totuși, zise el, uneori te faci înțeles și cu o lovitură de bulan peste scăfârlie. Înțelegi ce-ți spun?