Treceți la conținutul principal

Delirul unui bețiv simpatic și amuzant - „Moscova-Petușki”, Venedikt Erofeev


Moscova-Petușki a apărut la noi în 2014, în colecția Top 10+ de la editura Polirom, are 165 de pagini și a fost tradusă din limba rusă de Emil Iordache.


Oricât de mult mi-ar displăcea ideea de a ridica-n slăvi alcoolul (și oricât mi-ar plăcea acesta), cartea este diferită de tot ce am apucat să citesc până acum pe „tema” asta. Deși mai e un fel de enciclopedie a cocktail-urilor pe care aș vrea să o citesc, dar probabil n-o să o fac pentru că-s om serios și nesofisticat, amator doar de vin și bere.


Cartea asta este un fel de delir al unui bețiv extrem de amuzant, deci simpatic. Venicika Erofeev încearcă să ajungă la iubita lui, plecând cu trenul de la Moscova spre Petușki. 

Toată această călătorie este ușor distopică: pe Erofeev îl însoțesc îngeri care-i vorbesc duios și care-l încurajează să mai ia un gât de alcool, îi apar creaturi diavolești cu care are dispute ce rămân în aer, are impresia că fie a trecut de Petușki fără să coboare, fie că merge spre Moscova - motiv pentru a se întreba dacă nu cumva trecuse deja weekendul plănuit spre a fi petrecut cu iubita lui. 

Alături de alți pasageri la fel de bețivi, Erofeev se adâncește în discuții vag politice ori sociale, unele chiar pe teme cultural-literare; fiecare are o părere la care ține ca la propria viață, iar de aici rezultă altă sursă de amuzament pentru cititor.

Tocmai de aici și ideea că Moscova-Petușki este un delir îmbibat în alcool și care se citește (și se înțelege) mai bine măcar cu un pahar de vin alături. 

Singurul lucru care cred că nu mă face cititorul ideal pentru această carte este că nu sunt influențabilă, ba chiar am un fel de încăpățânare care mă face să nu mi se facă „poftă” de băut dacă citesc despre alcool sau văd o sticlă fără stăpân, la fel cum nu vreau musai ciocolată cu alune nu-știu-de-care dacă fix asta e la reclama de la ora 15 și 42 de minute. Dar cred că asta face cartea cu atât mai interesantă: poate fi folosită ca declanșator sau tester pentru limite personale.



Postări populare de pe acest blog

Nu mă subestima, hani. O să mă știi de undeva!

O știți și voi pe Petronela Rotar, da? O știți de la TV, ați citit-o pe acestblogdenervi , dar o știți de (alt)undeva? Pentru că eu o știu din câteva locuri în care cartea O să mă știi de undeva m-a dus sau m-a readus. 
Vreau să scriu cât pot de bine despre ea pentru că mi-a vorbit nespus de frumos, clar și răspicat, uneori dur, alteori cu un glas de mamă care-ți dă părul după ureche.

Patricia Lidia: „Mulți nu înțeleg că, de fapt, cititul nu e hobby, ci stil de viață.”

Când îți faci timp, îți place să stai de vorbă cu oameni de la care ai ce învăța, de la care nu ai cum să consumi non-informație și care, poate, te vor motiva pe tine și pe ceilalți. Patricia Lidia, pe care cred că o știți din multe locuri, despre care veți afla în cele ce urmează, este un astfel de om luat la întrebări despre tot ce face pentru ea, pentru comunitate și pentru oameni în general.
Muncă, Asociația Bastionul ArtLitTim, cluburile de lectură de la Penitenciarul Timișoara, scris, citit mult, copil mic, Asociația Ador Copiii. Când și cum poți să le faci pe toate? Ai cumva un planner zilnic pe care-l respecți cu sfințenie sau cum funcționezi? Vai, cât îmi place să mă laud despre cât de organizată sunt! :) măcar e adevărat și se observă din câte activități MĂ LAUD că fac! Îmi place să cred despre mine că sunt o persoană pragmatică, organizată. Mă folosesc din plin de resursele tehnologiei moderne ca să reușesc să fac în 10 ore cât alții în 24. Nu sunt eu cea mai bună și harnică …

Marcica Belearta despre poeziile pentru văduve: „M-o enervat un fost. Și uneori actualul. Și-un iepure”

Pe Laura Florescu n-o știți, dar deja multă lume a auzit de Marcica Belearta, pseudonimul Laurei, cea care a scris Poezii pentru văduve, carte apărută la finalul lui 2016 la editura Herg Benet. 
Despre ea n-am voie să vă spun că mănâncă pui vii de focă, dar trebuie să știți că locuiește în Câmpulung Moldovenesc, la dracu-n praznic, alături de bunica sa (căreia îi ascunde că și-a făcut tatuaj fain cu Totoro). 
S-a născut în 1979 la Iași, a studiat Electrotehnica și e IT-st autodidact. E gamer care a jucat tot ce se poate juca și recomandă League of Legends. A văzut toate filmele și serialele care se pot vedea, a și tradus filme și recomandă Snowpiercer-ul tradus de ea.