Treceți la conținutul principal

Sinceritatea feminină și existența post-maternă în poezie - Denisa Duran, „Învelit în propriul corp”


Învelit în propriul corp mi-a plăcut foarte mult, am citit-o dintr-o suflare și părerea mea despre scrisul autoarei s-a dus iarăși sus de tot; coborâse când am citit Dorm, dar stau cu tine, care nu mi-a plăcut dintr-o serie de motive subiective - prea mult lacrimogen și hormonal de la o proaspătă mamă care nu mai vede nimic altceva în jur decât propriul urmaș.

foto: Anca Zaharia


Învelit în propriul corp a apărut la editura Cartea Românească în 2016. E nou-nouță, cu copertă la fel de frumoasă ca toată colecția de poezie de la editura asta și reprezintă a cincea carte a Denisei Duran.

Spre deosebire de cartea precedentă (unde primau sentimentele materne, o grijă excesivă, o duioșie aproape enervantă și entuziasm pentru fiecare detaliu pe care eu nu l-am considerat neapărat relevant), aici avem o carte scrisă de o femeie care își asumă acest rol în primul rând. Este iubită, se comportă ca o iubită, este conștientă de farmecele sale, de dorințe, de vulnerabilitățile în fața partenerului și a lumii.

Când îmi scrii -
o mică bucurie ascunsă
într-o tristețe (pag.15)

sau
Dorul de tine
stă între mine și
dragostea dintâi
ca o folie de plastic
pe-o grămadă de ouă. (pag.16)

Dorul, durerea, tristețea pasageră și bucuriile de moment se împletesc într-o tiradă de versuri excelente; scurte și concise, ușor voalate și totuși la obiect.


Merg prin dimineața lipicioasă
de parcă aș avea un prosop ud pe față(pag.14)

Mi s-a părut și mai curajoasă, și mai umană decât amintita carte precedentă, este mai sinceră cu cititorul, este un fel de confesiune a unei persoane care marchează treptat trecerea prin niște etape distincte din propria-i existență, mereu întretăiată de viețile celorlalți, iar asta o face cu atât mai interesantă.

Bucățile de viață cu care vine în contact reușesc să alcătuiască un nou sens, pe care ea îl trăiește cu suișuri și coborâșuri și cu sinceritatea pe care am apreciat-o atât de mult. Denisa Duran demonstrează că, pentru o mamă, există viață de femeie și după primii ani de viață ai copilului - iar transformarea acestei experiențe în literatură este un gest de bunătate față de noi, cititorii și restul lumii.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alegoria experienței literare profunde - Rui Zink, „Cititorul din peșteră”

Sunt convinsă, 100% convinsă că, dacă aș fi citit cartea asta în urmă cu câțiva ani, deloc nu mi-ar fi plăcut. Și sunt la fel de sigură că, dacă o voi citi peste încă vreo 10-20 de ani - că mai mult nu apuc eu să trăiesc - mi se va părea chiar mai inteligentă decât acum. Explicația e simplă: cartea asta e despre cărți, citit, scriitori (mai puțin), cititori (mai mult), minunata experiență a cititului, a descoperirii ideilor, a dezvoltării capacității de a-ți imagina, de a transforma informația în imagini colorate și liniștitoare sau, dimpotrivă, care instigă. Iar e xperiența literară dobândită după zecile (oare sutele?) de cărți citite în ultimii ani este cea care m-a făcut să văd Cititorul din peșteră , măcar parțial, așa cum merită.

Adolescența fără prieteni și găurile negre ale singurătății

Inima mea și alte găuri negre sau cum Aysel, o adolescentă, își plănuiește sinuciderea. Suferă de depresie și, mai ales, suferă pentru că ceilalți nu-i înțeleg depresia. Își pune singură pe umeri o vină care nu-i aparține, dar crede că e misiunea ei să scape lumea de cine crede ea că este.

Patricia Lidia: „Mulți nu înțeleg că, de fapt, cititul nu e hobby, ci stil de viață.”

Când îți faci timp, îți place să stai de vorbă cu oameni de la care ai ce învăța, de la care nu ai cum să consumi non-informație și care, poate, te vor motiva pe tine și pe ceilalți. Patricia Lidia, pe care cred că o știți din multe locuri, despre care veți afla în cele ce urmează, este un astfel de om luat la întrebări despre tot ce face pentru ea, pentru comunitate și pentru oameni în general. Muncă, Asociația Bastionul ArtLitTim, cluburile de lectură de la Penitenciarul Timișoara, scris, citit mult, copil mic, Asociația Ador Copiii. Când și cum poți să le faci pe toate? Ai cumva un planner zilnic pe care-l respecți cu sfințenie sau cum funcționezi? Vai, cât îmi place să mă laud despre cât de organizată sunt! :) măcar e adevărat și se observă din câte activități MĂ LAUD că fac! Îmi place să cred despre mine că sunt o persoană pragmatică, organizată. Mă folosesc din plin de resursele tehnologiei moderne ca să reușesc să fac în 10 ore cât alții în 24. Nu sunt eu cea mai bună ș