Treceți la conținutul principal

Teroarea la care suntem cu toții părtași - „ISIS, negustorii de oameni”


Colecția de istorie a celor de la Corint este o comoară, dar și o necesitate deopotrivă. Nu știu alții cum sunt, dar eu am învățat istorie în școală pentru că refuzam să accept că altfel aș da examen de capacitate și de bacalaureat la geografie. Așa că, dacă sunt și alții care au trecut prin lecțiile de istorie ca gâsca prin... orice trece ea, recomand cărțile din colecția asta tocmai pentru că sunt atât de „pentru toată lumea”, fără prețiozitatea aia și falsa erudiție a profilor din liceu care erau mai preocupați să-și aranjeze stilish mustața în timpul orei și să-ți demonstreze că-s mai deștepți decât tine decât să te ajute să pricepi contextul istoric al lumii-n care trăiești.


Cartea scrisă de Loretta Napoleoni, ISIS: negustorii de oameni - refugiați, răpiri și afaceri de miliarde este o astfel de lecție de istorie necesară și foarte plăcut și interesant spusă. Asta deși am remarcat cu tristețe că pe alocuri m-a depășit cantitatea de informație. Da, dacă știi despre ISIS doar de la vreo știre auzită când treceai din întâmplare pe la fereastra vecinului care are televizor, organizația asta teroristă nu-ți spune mare lucru, deși ai putea să-i cazi victimă într-o zi, mai ales că ești european și în special dacă te simți aventurier și iei, ca noi toți, decizii proaste.

Probabil că această carte aduce noutăți și pentru cineva din domeniu, așa că vă puteți imagina cum a fost pentru mine. Dacă n-ar fi real, ar putea la fel de bine să fie distopie tot ce se întâmplă în războaiele de pe planetă. Iar ISIS și lupta continuă pe care o duce pe multiple planuri nu fac decât să destabilizeze o lume pe care și noi o afundăm tot mai mult într-o gaură din care eu nu cred că are ieșire. Vreodată. 


În vreme ce oameni sunt răpiți, torturați sau tratați absolut inuman și folosiți ca mărfuri, grijile noastre, ale celor din afara zonelor de război (deși atât de aproape de ele!) sunt cu totul altele. Și cel mai puțin ne pasă de nevoile celor comercializați pentru a susține, din banii obținuți, dezvoltarea terorismului. 

Și la fel de puțin ne pasă de implicațiile acestor întâmplări. Atunci când cineva este răpit, sărim cu bani pentru a plăti răscumpărarea cerută, refuzăm alternativele, punem prețuri diferite pe viețile unor oameni diferiți, sabotăm prin asta acțiunile ONG-urilor care vor o abordare diferită, dar cu rezultate a problemei și așteptăm să se întâmple cumva vreo minune care să-i oprească pe teroriști.

Nu știu ce să vă spun despre cartea asta decât că e musai să fie citită, aici și acum, în anii aceștia pe care-i trăim, mulți cu indiferență simulată sau cu nepăsare înnăscută. E bine să știm despre lumea care ne înconjoară, e și mai bine să știm despre „băieții răi” care trăiesc laolaltă cu noi, pe o planetă pe care o secătuiesc pentru scopuri greșite (și nu, nu e deloc vorba doar despre teroriști aici!). 

Și e foarte bine că există o astfel de carte care te face să vrei să știi și mai multe despre această criză majoră, care îți oferă o bază solidă de informații despre cei care devin, cu fiecare zi tot mai mult, reperele zilelor noastre și ale societăților pe care ni le dorim libere și sigure. 

Dincolo de orice, pe mine m-a uimit contextul amplu în care a explicat autoarea evenimentele. A făcut legături între situații pe care nu mi le-aș fi imaginat niciodată legate. Și așa am priceput, puțin mai mult decât înainte, că lucrurile sunt mereu în conexiune cu altele asemenea și că aproape niciodată nu-s ce par a fi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Experimentul „Fluturi”

Mă știți, sunt librar. Citiți regulat Jurnalul de librar de pe Serial Readers , acolo unde mai scriu și câte o recenzie atunci când nu povestesc despre detaliile vieții dintr-o librărie. Ei, tocmai locul de muncă m-a făcut să încep să citesc o carte care era pe primul loc pe lista cu „niciodată” - da, funcționez și pe bază de prejudecăți uneori - și anume Fluturi de Irina Binder. Pentru că toată lumea se isterizează cumplit pentru apariția celui de-al treilea volum, iar eu am răspuns de câte 200 de ori pe zi în ultima săptămână la întrebarea „aveți Fluturi ?”. foto: Anna Antal

„Anomalii” sau ce se întâmplă când lumea pe care o știm e înlocuită malefic

Îmi plac distopiile. Îmi plac posibilitățile post-apocaliptice. Îmi place să-mi imaginez worst case scenario pentru că eu cred că, mai devreme sau mai târziu, tot ajungem acolo. Chiar acolo, la varianta cea mai rea dintre toate cele posibile. Nu vreau să amintesc acum de convingerile mele paranoide, nu vreau să mă leg de coaliții, de prevestirile din Povestea Slujitoarei , de exemplu, sau de cele din Oryx și Crake sau din O mie nouă sute optzeci și patru sau din atâtea altele, care-n ultimii ani parcă se materializează în fața ochilor noștri cu o rapiditate mai mare decât cea cu care ai spune: „ce naiba s-a întâmplat cu drepturile omului?”. Anomalii , apărută în 2017 la Herg Benet, e despre speranțele și așteptările oamenilor, mai ales cele ale adolescenților, toate acestea versus realitatea în fața căreia se trezesc, de cele mai multe ori siderați, îngroziți să afle că sunt altfel decât credeau. În acest caz, într-o lume post-dezastru, supraviețuirea înseamnă supunere și...

„Cînd tatăl tău e mai în vârstă decît tine exact de două ori”, de Mihail Vakulovski

Să muriți de nervi că eu am citit toate cele 3 volume din ceea ce se poate numi seria  Tovarăși de cameră și voi nu! Glumesc, să nu moară nimeni, că ne trebuie oameni. Ca să aibă cine citi pe lumea asta tristă, neagră de jeg, murdară-n sufleți, desigur. Nu-i bai, că-n curând se lasă la apă și volumul al II-lea, dar și al III-lea, că acum se găsește numai rockman -ul 1 - și ăla destul de greu. Plec de la premisa că Tovarăși de cameră a fost citit de toată lumea. Sau măcar de multă lume. Astfel încât continuarea, Cînd tatăl tău e mai în vîrstă decât tine exact de două ori (CDPL, 2015), e un must-read. Nu că vreau să zic că e mai bună decât prima parte... dar da, asta vreau să zic. Dacă prima mi-a plăcut mult,  a doua trebuie să beneficieze de ceva superlative ca să simt că am descris cum merita.