Despre oameni și petiții anti-rock

Meanwhile, in Romania, sunt peste 1000 de semnături pe o listă făcută de o femeie care vrea „interzicerea rock-ului in Romania”.

Peste 1000 de oameni care își contrazic astfel teoria că, în caz de potop, pentru ei o să apară un Noe care să-i urce-n corabie, lăsându-ne pe noi, „sataniștii”, în ploaie.

Peste 1000 de oameni care uită că din banii tuturor se fac clădiri cu cruci aurite-n vârf, nu baruri pentru rockalăi.

Peste 1000 de oameni care nu vor să iasă din întuneric (că-i noapte lumina aia a voastră!) și mai bine aruncă cu piatra în ce nu cunosc.

Câți rockeri v-au oprit pe stradă să vă spună că ceva, orice, din ceea ce faceți n-ar fi bine sau n-ar fi pe placul vreunei entități superioare, fie ea chiar mama Dracului?

Câtor creștini le e suficientă informația venită de la Domnul, deci nu mai simt nevoia de a scrie corect în limba română? Câți rockeri analfabeți sau analfabeți funcționali ați întâlnit? Cam puțini, a?

Câți rockeri o fluieră pe fiică-ta/mă-ta pe stradă? În comparație cu: câți scuipători de coji de semințe își fac un inventar al organelor când treci pe lângă ei, după care-și trag un mare semn al crucii peste meclă și se urcă-n BMW-ul din care țâșnesc cruci, cruciulițe și iconițe-n toate zările?

Oh, mai am întrebări bune, dar mă duc să-l insult pe ceva Domn iubitor de oameni prin deschiderea unei cărți... treburi d-astea de neînțeles; sataniste parcă, nu?!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Experimentul „Fluturi”

Mă știți, sunt librar. Citiți regulat Jurnalul de librar de pe Serial Readers , acolo unde mai scriu și câte o recenzie atunci când nu povestesc despre detaliile vieții dintr-o librărie. Ei, tocmai locul de muncă m-a făcut să încep să citesc o carte care era pe primul loc pe lista cu „niciodată” - da, funcționez și pe bază de prejudecăți uneori - și anume Fluturi de Irina Binder. Pentru că toată lumea se isterizează cumplit pentru apariția celui de-al treilea volum, iar eu am răspuns de câte 200 de ori pe zi în ultima săptămână la întrebarea „aveți Fluturi ?”. foto: Anna Antal

Citiți mai multe

„Anomalii” sau ce se întâmplă când lumea pe care o știm e înlocuită malefic

Îmi plac distopiile. Îmi plac posibilitățile post-apocaliptice. Îmi place să-mi imaginez worst case scenario pentru că eu cred că, mai devreme sau mai târziu, tot ajungem acolo. Chiar acolo, la varianta cea mai rea dintre toate cele posibile. Nu vreau să amintesc acum de convingerile mele paranoide, nu vreau să mă leg de coaliții, de prevestirile din Povestea Slujitoarei , de exemplu, sau de cele din Oryx și Crake sau din O mie nouă sute optzeci și patru sau din atâtea altele, care-n ultimii ani parcă se materializează în fața ochilor noștri cu o rapiditate mai mare decât cea cu care ai spune: „ce naiba s-a întâmplat cu drepturile omului?”. Anomalii , apărută în 2017 la Herg Benet, e despre speranțele și așteptările oamenilor, mai ales cele ale adolescenților, toate acestea versus realitatea în fața căreia se trezesc, de cele mai multe ori siderați, îngroziți să afle că sunt altfel decât credeau. În acest caz, într-o lume post-dezastru, supraviețuirea înseamnă supunere și...

Citiți mai multe

Rebeli nefericiți ce vor să schimbe lumea - „După cutremur”, Haruki Murakami

Sunt la a patra carte scrisă de Haruki Murakami pe care o citesc și Geezus , l-aș lua acasă și pe omul ăsta! Am scris despre Pădurea norvegiană aici , despre La sud de graniță, la vest de soare aici , iar despre În noapte plănuiesc să scriu curând. Cea de a patra carte citită este După cutremur , despre care încerc să vă vorbesc azi calm și așezat, nu cu entuziasm vecin cu isteria, așa cum îmi vine. Obsesia a început în urmă cu doar vreo două luni. După cutremur a apărut în anul 2000, iar la noi a apărut la editura Polirom, în 2006, apoi și în colecția Top 10+, tot de la Polirom, în 2014.