Nu am citit niciodată cărți de dezvoltare personală, n-am vrut să-mi promită cineva că va fi minunat totul dacă accept că e bine când e bine și rău când nu-i bine, n-am vrut să trăiesc iluzia și dezamăgirea că nu îmi e nimeni de folos pentru problemele mele și că totul pică, la urma urmei, tot pe umerii mei. Am slăbit singurică, doar folosind constant întrebarea-cheie „chiar am nevoie de asta sau sunt doar plictisită și vreau să ronțăi?”, mai sar câte un episod de depresie pentru că-mi comunic, tot singurică, niște lucruri pentru care am nevoie de reamintire - toate acestea pentru că n-am suficientă încredere că poate un necunoscut (priceput, nu neg) să pretindă că mă cunoaște mai bine și că-mi poate face un hocus-pocus eficient.
Cu Design Your Self e altă poveste. Nici măcar nu e motivaționalo-dezvoltațională-pretinzoidă. Am simțit că nu se mai poate să-mi usuc eu creierii pentru câte o decizie care să mă facă mai bună și mai bine, iar în librărie mi-a sărit în ochi cartea asta și a strigat „ia-mă, ia-mă”. Și-am luat-o fără ca măcar să o răsfoiesc, să văd dacă are sau nu vreo legătură cu ce presupuneam că am eu nevoie. E o carte care poate fi citită chiar și ca autobiografie a lui Karim Rashid, designer de succes care împărtășește cu cititorii crezul lui întru toate aspectele vieții sale - de la haine, mobilă, oameni și prieteni, sex și relații, dragoste și prietenie, practic și comod.
Și-am început să o citesc, cu oarecare scepticism, puțin și încă puțin, până mi-am dat seama că-mi place foarte mult și că nici măcar nu e nevoie să fiu de acord cu autorul la fiecare aspect pe care el îl prezintă așa cum îi e lui potrivit. Și că asta nu înseamnă că eu nu-mi pot pune amprenta asupra lucrurilor pe care le vreau a fi diferite și totuși faine și interesante în mica-mi existență. Că pot rescrie capitolele care nu-mi convin și că poate nu contează atât de mult destinația, ci modul (chillache, as I call it) prin care ajungi acolo. Că sunt un hater pasionat și pasional, dar asta nu înseamnă că n-am Zen-ul meu!
Perspectiva autorului este foarte sănătoasă: găsește ce îți face bine, încearcă să fii conștient de alegerile pe care le faci și de motivele care te duc acolo și acceptă-ți mici capricii care te vor face un om ma mulțumit, implicit mai fericit, implicit mai bun - căci atitudinea e compusă din multe detalii mici blend-uite împreună, fiecare aspect contează, iar ceea ce investești este ceea ce primești la final. Cum spune și Karim Rashid la un moment dat în carte: știu, pare evident, dar faci asta?
În final, Design Your Self poate fi citită ca o listă de lucruri de bun-simț pe care le face autorul. Și pe care le poți face și tu, mai ales că le pot face și eu, iar asta e maximum acceptabil la comparație: dacă eu pot, poate oricine. Orice hater poate să citească o carte care poate nu se încadrează în criteriile cu lucruri preferate și cu musai-uri, oricine poate să se regăsească în orice roman siropos, așa că de ce nu ai crede că poți găsi ceva util ție și dezvoltării tale într-o carte care este mai ales sinceră și care nu promite nimic în afară de experiența unei lecturi cu folos?
E foarte mult pe partea de psihologie cartea asta. Sună a ce am făcut eu anul acesta pe la facultate. Maybe that's why it works? Că nu e așa ,,sprirituală'' și ,,Law of Attraction și e pe știință? Poate, zic.
RăspundețiȘtergere