Treceți la conținutul principal

Jurnal de vânzătoare: interviul de angajare

Ca orice vânzătoare ofuscată, într-o zi îți iei lumea-n cap și-ți bagi picioarele în cretinii care ajung, de cele mai multe ori, să-ți fie șefi. Sau cu care pur și simplu interacționezi de nevoie, că e, oarecum, în „fișa postului”. Iar asta nu poate însemna decât că ești o fostă vânzătoare aflată pe drumul spre un nou job de... vânzătoare? Da!

Iar asta se traduce astfel: interviuri peste interviuri, totul peste alte interviuri, with a pinch of perioade de probă. Deci apuci să le vezi pe toate, dacă n-ai avut cumva „norocul” să faci asta la ultimul loc de muncă. Chiar pe toate, fără exagerări! Bine, s-a dus vremea când erai vânzătoare la bar cu jocuri electronice și te-a alergat un manelar cu topor în mână pentru că ai vrut să-l întrerupi din caftit clienți, dar ceva-ceva noutate poate exista peste tot.

De exemplu, te duci să predai engleza. Interviul începe prostuț, cei care-ți iau interviul sunt nepregătiți și tu te simți prost pentru ei (ți-ai promis să nu mai faci asta, dar e jenant tare, deci imposibil să nu), apoi o dați pe engleză și - tot jenată - doamna de colo te provoacă, cu puternicul ei accent rusesc:
- Tell us about you ...
- Something specific or whatever crosses my mind right now?
- Aaa... yes.
- ....
- Everything you want.
Se dovedește că nu e bine, totuși, să începi așa:
- Obviously, I am an amazing person! And it is not just me saying it, there are others who actually believe it.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alegoria experienței literare profunde - Rui Zink, „Cititorul din peșteră”

Sunt convinsă, 100% convinsă că, dacă aș fi citit cartea asta în urmă cu câțiva ani, deloc nu mi-ar fi plăcut. Și sunt la fel de sigură că, dacă o voi citi peste încă vreo 10-20 de ani - că mai mult nu apuc eu să trăiesc - mi se va părea chiar mai inteligentă decât acum. Explicația e simplă: cartea asta e despre cărți, citit, scriitori (mai puțin), cititori (mai mult), minunata experiență a cititului, a descoperirii ideilor, a dezvoltării capacității de a-ți imagina, de a transforma informația în imagini colorate și liniștitoare sau, dimpotrivă, care instigă. Iar e xperiența literară dobândită după zecile (oare sutele?) de cărți citite în ultimii ani este cea care m-a făcut să văd Cititorul din peșteră , măcar parțial, așa cum merită.

Film: Al 5-lea val

Al 5-lea val  ( The 5th Wave ) este un film făcut în 2016 și regizat de J Blakeson, de văzut pe HBO GO, inspirat de cartea cu același nume, scrisă de Rick Yancey și apărută la editura Art în două volume tot în anul 2016. Cartea se adresează mai ales adolescenților și e cam la fel și cu filmul, dar de vreme ce e vorba de Apocalipsă și evenimente post-apocaliptice, eu le recomand tuturor. Trebuie menționat că nu am citit cartea, dar filmul m-a făcut să sper că ar trebui să fie mai bună decât filmul; cam ca întotdeauna, nu-i așa? Sursa: Pinterest

Patricia Lidia: „Mulți nu înțeleg că, de fapt, cititul nu e hobby, ci stil de viață.”

Când îți faci timp, îți place să stai de vorbă cu oameni de la care ai ce învăța, de la care nu ai cum să consumi non-informație și care, poate, te vor motiva pe tine și pe ceilalți. Patricia Lidia, pe care cred că o știți din multe locuri, despre care veți afla în cele ce urmează, este un astfel de om luat la întrebări despre tot ce face pentru ea, pentru comunitate și pentru oameni în general. Muncă, Asociația Bastionul ArtLitTim, cluburile de lectură de la Penitenciarul Timișoara, scris, citit mult, copil mic, Asociația Ador Copiii. Când și cum poți să le faci pe toate? Ai cumva un planner zilnic pe care-l respecți cu sfințenie sau cum funcționezi? Vai, cât îmi place să mă laud despre cât de organizată sunt! :) măcar e adevărat și se observă din câte activități MĂ LAUD că fac! Îmi place să cred despre mine că sunt o persoană pragmatică, organizată. Mă folosesc din plin de resursele tehnologiei moderne ca să reușesc să fac în 10 ore cât alții în 24. Nu sunt eu cea mai bună ș