Jurnal de vânzătoare: ciudățenii

Librărie:

- Bună ziua, aveți produse de la bla-bla-bla?

- Mmm...nu-mi pare cunoscut, puteți să-mi spuneți ce produse au, ce căutați?

- Cuțite au, cuțitașe așa. Aveți?

- Nuu, nu prea ținem cuțite-n librărie. Din păcate.

- A, credeam că aveți, că aveți de tot felul, căni și din astea.

- Da, tacâmuri nu avem.

- Îhî, păcat, erau faine cuțitașele, cuțitașe-mi trebuiau, din alea faine de la bla-bla-bla.

Om mare, figură politică și tot, în librărie, vine la casă cu brațele pline de albume de fotografie nud.

- Bună ziua, altele mai aveți?

- Da, nu știu dacă ați văzut; e și ăsta, e și asta.

- Aaa, nu văzusem.

- Doar că ăsta e așa și așa, ăsta așa...

- E bun, că mie imaginile-mi trebuie. Ia, arată-mi tu, că eu am mâinile ocupate.

Vine la casă o femeie de vreo 70-80 de ani, genul de bătrână despre care-ți imaginezi că ar concura pentru premiul de cea mai tare străbunică.

- Cărți de Nobel 2016 aveți?

Mă gândesc că sigur avem, doar că nu știm încă asta.

- Nu chiar...

Face ochii mari, apoi se încruntă.

- ...că încă suntem în 2015, știți?!?

Apoi, eu, colega și cu o doamnă care pare a fi fiica pseudo-străbunicii ne chinuim să-i explicăm de ce nu se poate (încă) ce vrea ea. Ne privește cu furie pe care nu se străduiește să o ascundă, achită cartea pe care o alesese deja, îi cer să nu-și uite bonul fiscal. Replica:

- Lasă-mă-n pace, nu iau nimic, că m-am enervat!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rebeli nefericiți ce vor să schimbe lumea - „După cutremur”, Haruki Murakami

Sunt la a patra carte scrisă de Haruki Murakami pe care o citesc și Geezus , l-aș lua acasă și pe omul ăsta! Am scris despre Pădurea norvegiană aici , despre La sud de graniță, la vest de soare aici , iar despre În noapte plănuiesc să scriu curând. Cea de a patra carte citită este După cutremur , despre care încerc să vă vorbesc azi calm și așezat, nu cu entuziasm vecin cu isteria, așa cum îmi vine. Obsesia a început în urmă cu doar vreo două luni. După cutremur a apărut în anul 2000, iar la noi a apărut la editura Polirom, în 2006, apoi și în colecția Top 10+, tot de la Polirom, în 2014.

Citiți mai multe

„Cînd tatăl tău e mai în vârstă decît tine exact de două ori”, de Mihail Vakulovski

Să muriți de nervi că eu am citit toate cele 3 volume din ceea ce se poate numi seria Tovarăși de cameră și voi nu! Glumesc, să nu moară nimeni, că ne trebuie oameni. Ca să aibă cine citi pe lumea asta tristă, neagră de jeg, murdară-n sufleți, desigur. Nu-i bai, că-n curând se lasă la apă și volumul al II-lea, dar și al III-lea, că acum se găsește numai rockman -ul 1 - și ăla destul de greu. Plec de la premisa că Tovarăși de cameră a fost citit de toată lumea. Sau măcar de multă lume. Astfel încât continuarea, Cînd tatăl tău e mai în vîrstă decât tine exact de două ori (CDPL, 2015), e un must-read. Nu că vreau să zic că e mai bună decât prima parte... dar da, asta vreau să zic. Dacă prima mi-a plăcut mult, a doua trebuie să beneficieze de ceva superlative ca să simt că am descris cum merita.

Citiți mai multe

Impulsul necesar pentru schimbări vitale - „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată”, Cristina Nemerovschi

Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată - am început să citesc cartea asta fără nicio așteptare, cumva convinsă totuși că știu ce urmează să se întâmple, că am ghicit „rețeta” succesului literar al Cristinei Nemerovschi și că nu mă poate surprinde nimic privitor la structură, liniile mari ale poveștii. Și m-am înșelat. Și mă bucur enorm de faptul că literatura poate face asta, să te surprindă mereu și mereu. Încă de la primele pagini m-am gândit la Muntele vrăjit și la Pădurea norvegiană , la Thomas Mann și la Haruki Murakami, doi autori care-mi sunt dragi sincer și ale căror cărți ar putea fi folosite uneori pentru a mă descrie pe mine, cu tot inexplicabilul și absurdul din mine. Așa aberantă (și simpatică) sunt și eu.