Treceți la conținutul principal

Cea mai scumpă carte din lume - „De ce fierbe copilul în mămăligă”, Aglaja Veteranyi


Aglaja Veteranyi. De ce fierbe copilul în mămăligă. Apărută în 1999 în limba germană și tradusă la noi de Nora Iuga și apărută în 2002, respectiv reeditată în 2003, 2013 și 2016.
O carte cu un preț foarte mic și pe care foarte puțini și-ar permite să o cumpere dacă am trăi într-o lume în care valoarea cărții să fie direct proporțională cu prețul. Pentru mine, în această perioadă a vieții mele, De ce fierbe copilul în mămăligă este cea mai scumpă carte din lume.


La început este specificat că această carte este un roman. Dar cred că la fel de bine poate fi citită și ca poem, ca autobiografie în versuri, ca un „roman poetic” sau „poem romanesc”. Chiar poate fi orice vrei tu să fie.
Este un hibrid, de fapt, unul extraordinar și reușit, care nu poate provoca altceva decât uimire și admirație! Uite cât de bine i-a ieșit!


Naratoarea, o fetiță cu puțin peste 10 ani, rememorează fuga familiei din România, problemele cu care aceștia se confruntă în străinătate - unele dintre cele mai grave fiind „interne”: există riscul ca oricare alt român întâlnit acolo să fie securist, traiul prin camere de hotel nu ajută deloc la stabilitatea familiei de circari, încăierările dintre părinți și ulterioara despărțire induc constant în eroare pe cele două fiice și le reconfigurează periodic destinele.
Cumva, cartea în sine portretizează un circ grotesc în care personajele și situațiile se amestecă dizgrațios într-o stare ce seamănă a delir. Aspectul acesta de circ m-a dus cu gândul la American Horror Story, la cât de logic și totuși inuman poate fi un anume făgaș al vieții.


Dacă ar fi să îmi aleg citatul preferat, aș selecta toată cartea, de la un capăt la celălalt.
Dacă ar fi să mă nasc din nou și să aleg cine să fiu, aș opta fără ezitare pentru Aglaja - nu uit de ce spuneam acum un an aici, când apăruse Supunere.
Dacă ar fi să fiu o carte, aș vrea să fiu chiar cartea asta.
Și de nu se poate nimic din toate acestea, măcar copilul ce fierbe în mămăligă să fiu - aș ști de ce.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Experimentul „Fluturi”

Mă știți, sunt librar. Citiți regulat Jurnalul de librar de pe Serial Readers , acolo unde mai scriu și câte o recenzie atunci când nu povestesc despre detaliile vieții dintr-o librărie. Ei, tocmai locul de muncă m-a făcut să încep să citesc o carte care era pe primul loc pe lista cu „niciodată” - da, funcționez și pe bază de prejudecăți uneori - și anume Fluturi de Irina Binder. Pentru că toată lumea se isterizează cumplit pentru apariția celui de-al treilea volum, iar eu am răspuns de câte 200 de ori pe zi în ultima săptămână la întrebarea „aveți Fluturi ?”. foto: Anna Antal

„Anomalii” sau ce se întâmplă când lumea pe care o știm e înlocuită malefic

Îmi plac distopiile. Îmi plac posibilitățile post-apocaliptice. Îmi place să-mi imaginez worst case scenario pentru că eu cred că, mai devreme sau mai târziu, tot ajungem acolo. Chiar acolo, la varianta cea mai rea dintre toate cele posibile. Nu vreau să amintesc acum de convingerile mele paranoide, nu vreau să mă leg de coaliții, de prevestirile din Povestea Slujitoarei , de exemplu, sau de cele din Oryx și Crake sau din O mie nouă sute optzeci și patru sau din atâtea altele, care-n ultimii ani parcă se materializează în fața ochilor noștri cu o rapiditate mai mare decât cea cu care ai spune: „ce naiba s-a întâmplat cu drepturile omului?”. Anomalii , apărută în 2017 la Herg Benet, e despre speranțele și așteptările oamenilor, mai ales cele ale adolescenților, toate acestea versus realitatea în fața căreia se trezesc, de cele mai multe ori siderați, îngroziți să afle că sunt altfel decât credeau. În acest caz, într-o lume post-dezastru, supraviețuirea înseamnă supunere și...

„Cînd tatăl tău e mai în vârstă decît tine exact de două ori”, de Mihail Vakulovski

Să muriți de nervi că eu am citit toate cele 3 volume din ceea ce se poate numi seria  Tovarăși de cameră și voi nu! Glumesc, să nu moară nimeni, că ne trebuie oameni. Ca să aibă cine citi pe lumea asta tristă, neagră de jeg, murdară-n sufleți, desigur. Nu-i bai, că-n curând se lasă la apă și volumul al II-lea, dar și al III-lea, că acum se găsește numai rockman -ul 1 - și ăla destul de greu. Plec de la premisa că Tovarăși de cameră a fost citit de toată lumea. Sau măcar de multă lume. Astfel încât continuarea, Cînd tatăl tău e mai în vîrstă decât tine exact de două ori (CDPL, 2015), e un must-read. Nu că vreau să zic că e mai bună decât prima parte... dar da, asta vreau să zic. Dacă prima mi-a plăcut mult,  a doua trebuie să beneficieze de ceva superlative ca să simt că am descris cum merita.